sâmbătă, 27 februarie 2010

Cautam parinti dragastosi...

... care sa ne iubeasca asa cum ne-au iubit fostii nostri parinti. Oferim dragoste neconditionata si momente pline de umor. Avem 6 saptamani, suntem intzarcatzi, deparazitati si ne vaccinam curand.
Ursu si Mushetzica.









Va saluta si asteapta sa va cunoasca personal parintii nostri, Lassie si Nelson:


0766.66.84.20.

duminică, 14 februarie 2010

Nu mai visez

Ma ingrijoreaza treaba asta. Nu mai visez. Nu mai simt ca am viitor, nici macar trecutul nu ma mai misca... Stau spanzurata... Ca neviii si nemortii...

Astept un semn. Am obosit.




Hoy - Gloria Estefan

Tengo marcado en el pecho todos los dias que el tiempo no me dejo estar aqui
Tengo una fe que madura que va conmigo y me cura desde que te conoci

Tengo un huella perdida entre tu sobra y la mia que no me deja mentir
Soy una moneda en la fuente tu mi deseo pendiente mis ganas de revivir

Tengo una mańana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado
Tengo el mar del otro lado
tu eres mi norte y mi sur

Cor:
Hoy voy a verte de nuevo
voy a envolverme en tu ropa
sursurame en tu silencio cuando me veas llegar

Hoy voy a verte de nuevo
voy a alegar tu tristeza
vamos a hacer una fiesta pa'que este amor cresca mas

Tengo una frase colgada entre mi boca y mi almohada que me desnuda ante ti
Tengo una playa y un pueblo que me acompańa de noche cuando no estas junto a mi

Tengo una mańana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado
Tengo el mar del otro lado
tu eres mi norte y mi sur

(Cor 2x):
Hoy voy a verte de nuevo
voy a envolverme en tu ropa
sursurame en tu silencio cuando me veas llegar

Hoy voy a verte de nuevo
voy s alegar tu trïsteza
vamos a hacer una fiesta pa'que este amor cresca mas

marți, 9 februarie 2010

Tic-tac...

E de-a dreptul dubios cum te poti simti singur cu atata lume in jur... Toata harmalaia se reduce la tacere si te auzi: "Tic-tac, tic-tac...". Inca nu e ceasul, mai stai un pic.




The Islander - Nightwish

An old man by a seashore
At the end of day
Gazes the horizon
With seawinds in his face
Tempest-tossed island
Seasons all the same
Anchorage unpainted
And a ship without a name

Sea without a shore for the banished one unheard
He lightens the beacon, light at the end of world
Showing the way lighting hope in their hearts
The ones on their travels homeward from afar

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

The albatross is flying
Making him daydream
The time before he became
One of the world`s unseen
Princess in the tower
Children in the fields
Life gave him it all:
An island of the universe

Now his love`s a memory
A ghost in the fog
He sets the sails one last time
Saying farewell to the world
Anchor to the water
Seabed far below
Grass still in his feet
And a smile beneath his brow

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

So long ago....

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind so long ago


adica:

Un batran, langa malul marii
La sfarsitul zilei
Priveste in zare
Si briza ii mangaie fatza
E o insula ravasita de furtuni,
In care toate anotimpurile sunt la fel,
Ancora a fost stearsa
De pe un vas fara nume.

Marea-i fara tarm pentru blestematii pe care nu-i aude nimeni
El aprinde farul, o lumina la capatul lumii
Le arata drumul aprinzand lumina sperantei in inimile lor
Aceia care se intorc acasa de departe

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult

Albatrosul zboara
Si-l face sa viseze cu ochii deschisi
La vremea de dinainte ca el sa devina
Unul dintre cei nevazuti de ceilalti
Printesa din turn,
Copiii care zburda pe campii
Viata i-a daruit tot:
O insula in univers.

Acum iubeste o amintire,
O fantoma in ceata.
Ridica velele pentru ultima data
Isi ia adio de la lume
Arunca ancora in apa,
Fundul marii e foarte adanc
Iarba inca ii atinge picioarele
Si un zambet apare sub mustata.

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult


Demult...

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult

vineri, 5 februarie 2010

Imi cumpar pusca din banii statului!

In fiecare zi, cand ies cu Nelson la plimbare, caut o sticla de plastic cu care sa ne jucam. Ma topesc cand il vad alergand vesel, cand latra fericit si asteapta sa-i arunc sticla.

Dintr-un colt al parcarii, fie vara, fie iarna, patru ochi urmaresc jocul nebun al potaii mele si zambesc. Se bucura sincer de prezenta lui iar el ii simte, astfel ca se duce sa-i salute de fiecare data.

Este Luca, insotit de tatal sau. Luca nu este un copil ca oricare. Nici parintii lui nu sunt parinti ca oricare. Sunt oameni pentru care timpul si banii nu inseamna fericire. Si-au lasat joburile bine platite si muncesc in ture, ca sa nu-si lase fiul singur. Nu au gasit pe nimeni care sa le poata suplini absenta mai mult de doua ore. S-au sacrificat. Traiesc ca soarele si luna, se intalnesc doar seara sau dimineata, cand unul vine dupa tura de noapte, iar celalalt pleaca la munca. Totul, ca sa-si ajute fiul. Da, pe Luca.



Are aproape 14 ani, zace intr-un scaun cu rotile, foloseste pampersi si nu poate vorbi. Nu poate spune ce-l doare, se trezeste noaptea ca din cosmar si urla... Urla... Doar pe ghicite iti dai seama ca-l doare un dinte, ca-l dor rinichii, ca ii este foame sau ca vrea sa se joace. Cand se joaca, iti cauta mainile si-ti loveste palmele una de cealalta, ca sa-l aplauzi. Si merita aplauze, pentru felul in care rezista cu ajutor minim din partea statului, care-si bate joc de el si de familia lui.

Cand era mai mic, trebuia sa poarte corset pentru coloana. A avut statul grija sa-i ia masuri, sa-l confectioneze si sa i-l dea dupa 3 luni, cand copilul deja a crescut si nu mai era bun. La fel si cu pantofii ortopedici. La fel si recuperarea. Bani aruncati aiurea. Va jur ca, daca imi pica in mana candva suma pe care statul a decontat-o pentru aceasta munca in bataie de joc, cumpar o arma si va impusc pe toti cei care ne guvernati! In genunchi si in maini. Ca sa vedeti ce inseamna scaunul cu rotile si cum este sa nu poti nici macar la fund sa te stergi singur! Scarbelor!


Dati o mana de ajutor familiei Stan! Statul isi bate joc de ei!

CONT LEI RAIFFEISEN BANK: RO70RZBR 0000060012304747



Cititi si voi, sa vedeti cum arata o hartie de rahat a statului, in care, cu multe vorbe frumoase "de specialitate", se sterg pe bocanci cu sufletele acestei familii: