sâmbătă, 26 martie 2011

Elevilor mei

In cariera oricarui profesor sau invatator, vine o clipa cand tragi linie si aduni. Iti analizezi activitatea pe care ai prestat-o si cauti punctele tari si punctele slabe, ca sa stii unde ai facut bine si unde poti repara ce au stricat altii sau ce nu ai dezvoltat tu cum trebuia. Nu sunt o exceptie, se pare ca a sosit acea clipa si pentru mine.

Cand intru la clasa, nu o fac in ideea de a scapa repede de munca. La mine principiul "timpul trece, leafa merge" nu exista. Exista insa constiinta faptului ca un gest corect sau facut la timpul potrivit poate repara dezastre sau, din contra, un gest, o vorba, o privire negandite indeajuns pot ruina munca de ani intregi.

V-am invatat ca mai importante decat orice altceva sunt constiinta, iubirea si adevarul. V-am invatat ca numai Bunutul este perfect, ca oamenii pot gresi, dar ca este important sa recunoasca greseala si, pe cat posibil, s-o indrepte. V-am invatat ca limba pe care o vorbiti trebuie scrisa corect, v-am invatat ca tainele nu se intrevad prin fum de tigara sau prin aburi de alcool, ci sunt asezate cuminti intre copertele mai noi sau mai vechi ale unei carti. V-am rugat sa fiti cinstiti cu altii pentru a putea fi cinstiti cu voi insiva. V-am spus ca si parintii vostri ca modestia si generozitatea sunt cheile catre o viata adevarata si curata.

Am sustinut ani de-a randul aceste lucruri. Asa le-am invatat si eu. Unora m-am opus, pentru ca am fost un copil dificil, care nu s-a multumit cu "Asa trebuie sa faci, pentru ca asa spun eu!".

In clipa asta, nu mai stiu nici eu care este adevarul. Cu siguranta ca, undeva departe, adevarul asteapta sa fie descoperit. Si de mine, si de voi. Mi-e teama ca, invatandu-va sa fiti cinstiti, modesti si generosi, am facut din voi, fara sa vreau, potentiale victime pentru toti aceia care nu au scrupule sau constiinta. Sub haina larga si aparent calduroasa a spiritului de competitie se pot naste monstri. Monstri cu chip uman. Priviti-i drept in ochi! Nu cedati! Darurile cu care ati fost inzestrati si iubirea pe care am incercat sa o rasadesc in inimile voastre trebuie sa invinga.

Am "imbatranit". Incerc sa am rabdarea si intelepciunea de a sustine in continuare aceste idei. "Fiti cinstiti fata de voi insiva!", va spun acum. "De ce?", veti intreba voi. "Pentru ca asa spun eu!", adaug cu grimasa batranicioasa a profesorului decrepit, batjocorit de sistem si de propriii colegi invidiosi.

Ramane sa alegeti voi: va opuneti acestui "asa am zis eu" si cautati o solutie mai buna sau... poate ca totusi batrana voastra invatatoare are dreptate.

Asa-i?