Noaptea cea mai grea

In fiecare an, de 12 veri incoace, noaptea asta este cel mai greu de trecut.

Nu pot dormi si nu e de mirare. Vad zbateri scurte. Aud galgaitul plamanilor capituland si inecandu-se incet-incet intr-un lichid maro, care, multumit ca i-a cucerit, se prelinge usurel in coltul drept al gurii si este sters repede si cu grija de o asistenta frumoasa si plina de compasiune...

Ochii par de sticla capruie si reflecta lumina tare aiurea, acum, ca viata s-a scurs din ei... Obrajii s-au relaxat. E un chip pe care, ciudat, nu-l mai cunosc, desi imi pare atat de familiar. Icoana mea zace moale in pat si fruntea ei isi pierde desenele pe care i le-am urmarit cu degetele de atatea ori... Imi aminteste de un pui de gaina pe care l-am crescut in copilarie. Aceeasi moliciune, aceiasi ochi, aceeasi privire, fixa si nehotarata in acelasi timp. Imi tin respiratia, sa o aud pe a lui. Suntem numai noi doi acum. Frumoasa a plecat. O simt si pe sor-mea aproape, dar nu o vad. Pentru ca nu mai vad. Au disparut pereti de salon, cearsafuri albe. A ramas doar o lumanare pe care imi vine sa o iau la palme, vazand-o asa vesela si jucausa. Trag, pe ascuns, adanc aer in piept si ascult. Nu aud nimic. Cred ca s-a terminat desprinderea...

In noaptea asta, in fiecare an, de 12 veri incoace, trag, pe ascuns, adanc aer in piept. N-am stiut niciodata sa-i spun ca il iubesc. Nici macar atunci cand atipeam in bratele lui. Cand ma mangaia prin par. Cand imi facea o cescuta de cafea. Cand se chinuia din rasputeri sa-mi bage in cap o schija de matematica. Cand mi-a pus prima data surubelnita in mana. Cand m-a ajutat sa construiesc primul meu dispozitiv de comunicat in codul Morse. Cand m-a invatat sa fac praf mine de creion si sa amestec grafitul cu vaselina, pentru a unge rulmentii bicicletei. Cand...

Am mari restante de "te iubesc". O sa ma achit de ele cand ne-om revedea. Sper sa nu ma uiti. Si sa ma ierti ca vin atat de rar la tine, inca nu accept ca esti acolo. Esti cu mine, in gandul meu, in fiecare secunda. Pietrele alea albe si mereu reci imi sunt straine. Altarul tau e in inima mea.

Ai setat niste standarde greu de egalat. Si ma bucur ca m-ai invatat perfectionista. Mi-ai dat si cel mai de pret dar: intelepciunea de a nu mai pierde clipa si de a spune "te iubesc" atunci cand trebuie. Si cui trebuie. Sunt cuvinte sfinte, pe care nu le mocirlesti pentru orice neavenit cu pretentii de prieten care "tine la tine si vrea sa te vada fericita".

Stiu ca nu ma poti citi. Dar ma auzi? Zi, ma auzi? Ma simti? Vorbeste! Ma simti? Simte-mi lacrimile curgand siroaie!


Curgeau la fel si atunci. Picaturi de "te iubesc" oferite prea tarziu...



Я люблю тебя, папа!!! Я люблю тебя, как никому не любила... Не забывай меня, я тебя не забыла. Ты это знаешь, не так? Я люблю тебя... Дай мне руку и улыбaй. Я скучаю по твою улыбку...

Orion-UKA

Yukledim sevgimi gozyaslarima
Al gotur uzaklara, gozyaslarimdan utanma
Utanma ya da sakin beni hatirlama
Tas doldurma bagrina; git sevis baskalariyla

Eller gibi devranma
Sarilip yat kollarina, yabanci gelmesin sana
Korkma ben olmam ki yaninda
Kuytu bir yer arama; git sevis baskalariyla
Hasret vurunca bir parca, dumanli gozlerime aldirma, anilar hesap sorar sana
Aldirma aglamam omur boyunca
Kalbini koyup avuclarima; git sevis baskalariyla...

Brene Brown: Puterea vulnerabilitatii. | Video on TED.com

Brene Brown: Puterea vulnerabilitatii. | Video on TED.com

S-a terminat

In sfarsit. Cu inima rupta in cinshpe. S-a terminat. Atatea greseli intr-un timp atat de scurt. Luata de fraiera din nou. Mai e un pic insa. Tic-tac, tic-tac...


Si fiecare experienta d-asta ma inraieste. Ma indeparteaza. Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred in ce hal am ajuns. Cu numai 3-4 ani in urma eram inconjurata mereu de oameni, faceam o multime de lucruri pentru oameni. Acum nu ma mai simt in stare sa fac nici macar pentru mine. Singura mea bucurie raman copiii. Cu gandul la ei o sa plec. Atunci cand o sa plec. Cineva ar trebui sa ma salveze de mine si de efectele mele (auto)distructive. E jale...



Bunutzul sa aiba grija de sufletul meu... Ca eu nu mai sunt in stare sa discern ce e bun si ce-mi face rau.