Am terminat amenajarea clasei, pregatitul cadourilor pentru copii. A trebuit sa alerg ceva zilele astea si nu o spun ca un repros adresat parintilor clasei, dimpotriva, ii apreciez mult pentru eforturile pe care le fac. Spun treburile astea pentru ca mi-a ajuns cutitul la os si, astazi mai ales, m-am decis sa sa ma intorc frumusel cu fatza impotriva vantului (stiti expresia). M-am saturat sa indur asemenea ciobanului mioritic si sa ma resemnez, stiind ca urmeaza sa fiu luata la misto de guvernanti, de toti baietii veseli pusi in functii pe criterii politice, care nu au niciun habar despre sistemele educationale de afara, ci pun cate o intrebare-doua subalternilor care mai misca in front cat de cat. Adica acelora care inca nu au fost decerebralizati de sistem, de shpagi, de dorinta de imbogatire fara munca.
Sunt invatatatoare de 15 ani. Am terminat si eu niste facultati, ca tot omul. Imi fac meseria din pasiune. Din salariul primit la scoala imi cumpar tigari (da, stiu, ar trebui sa ma las), rar cate o carte cadou pt elevii mei si platesc intretinerea. De atat imi ajunge. Ca sa am din ce trai, am un al doilea loc de munca. Si, bineinteles, nu am familie, pentru ca nu am, de fapt, o viata. Daca as avea un copil, am muri de foame amandoi. Chiar daca m-as lasa de fumat.
De luna trecuta nu-mi mai platesc contributia la sindicat. Nu exista sindicat nici in spirit, dar nici fizic nu va mai exista, in contextul legislativ actual.
Refuz sa imi mai semnez condica! Refuz sa mai completez tabelul cu activitatile extrascolare! EDUCATIA SE FACE DIN CONSTIINTA, NU DIN FRICA! REFUZ SA SCOT PE BANDA RULANTA CARNE DE TUN PENTRU HOTII CARE VOR VENI! ELEVII MEI VOR GANDI SI VOR ALEGE INTOTDEAUNA CE E MAI BINE PENTRU EI SI PENTRU TZARA ASTA, daca vor mai sta in ea.
Ultimele gaselnite ale onor ministerului (scris cu "m" mic, pentru ca mai are pana castiga respectul meu): fiecare invatator va preda trei sau patru discipline optionale la clasa, in conditiile in care tot onor statul nu asigura baza materiala, sa faca in asa fel incat invatamantul in Romania chiar sa fie gratuit. Vrem performanta, dar nu investim. Vrem clasa zero sa intre in cadrul scolilor, dar suntem suficient de tampi sa nu realizam ca dotarea claselor nu permite "inrolarea" unor elevi atat de mici. Cum stau in banci? Cum ii asigur pozitia corecta la scris? sau desenat? Cum il duc la toaleta, ca nu ajunge sa foloseasca amaratul ala de scaun?
Eu, Eugenia Caragancev, am dat cu subsemnatul, impreuna cu parintii clasei mele, pentru achizitionarea unor auxiliare. Ca mine au facut si altii. De ce? Cum sa fac performanta pe niste manuale despre care umbla vorba (si stim ca fum fara foc nu iese) ca ar fi aprobate pe shpagi? Nu sunt toate asa, dar sunt. De ce trebuie sa justific cuiva de ce am ales acele materiale? Cui sa justific? Unuia care ia spaga?
Meseria de educator, indiferent la ce nivel se desfasoara, are o componenta morala de nebatjocorit. Teoretic. Dati afara scursurile care se angajeaza in invatamant pentru o perioada, considerand ca salariul este un fel de ajutor de somaj! Asta este o vocatie, nu o meserie!
... Venisem chitita acasa, sa ma imbrac frumos, sa ma coafez. N-o s-o fac! Eu nu sunt aia coafata! Eu sunt aia care-si permite o pereche de blugi de 13 lei si un tricou asijderea, dar sunt curata pe maini. Nu iau spaga. In ziua cand voi lua spaga, voi schimba meseria de educator pe cea de centurista. Pentru ca nu se va mai simti nicio diferenta. M-as vinde oricum. Iar eu nu sunt de vanzare!
Parinti - pentru ca aproape toti sunteti sau veti deven, faceti ceva pentru copiii vostri! Luati o decizie! Oricare! Dar luati-o... Tzara asta se duce de rapa cu acordul nostru...
vineri, 16 decembrie 2011
duminică, 4 decembrie 2011
Azi, nu, te rog eu, nu...
... mi-a ajuns programul facut de altii. N-am chef, "cum zice si Chirila", "nu am chef azi" :) Va rog sa-mi trimiteti pizza si calcan, ca tin regim :)))
Nu sunt lenesa. Dimpotriva, sunt foarte activa, dar in lumea mea, aia de va place voua sa-i spuneti "lume interioara", pe care ma straduiesc s-o pastrez bogata. De "afara" ce sa iau?.. Sunt satula de suferinta, de sarcini impuse, de "eu cred ca mai bine pentru tine ar fi sa...".
Eu cred ca mai bine - sau, mai bine zis, cel mai bine - pentru mine ar fi sa ma lasati in pace. "Asa suna in capul meu: bip-bip-bip-bip-bip-bip-bip! E ocupat!" Sunt ocupata, da, sunt ocupata! Lasati-ma in pace!
Inchei cu un banc pe care mi l-a spus azi tanarul Alveola - un prieten extraordinar -, ca sa intelegeti de unde vine treaba cu pizza si calcanul de la inceputul postarii.
Cica un tip se duce la doctor si, dupa ce este analizat din cap pana in picioare, este trimis la sectia de psihiatrie.
- Veti sta la rezerva 12 si veti manca mancare de regim: pizza si calcan.
- Pai cum, domn' doctor, pizza si calcanul sunt de regim?
- Pai da, ca numai alea incap pe sub usa.
Pizza sa fie Con Tutto, de la Capri (Bd Timisoara), iar langa calcanul prait sa puneti o jumatate de lamaie. :)
Va pupa fata.
"Astazi de exemplu, vreau sa pierd timpul,
Vreau sa schimb ritmul, atat de simplu,
Nu fac pericol astazi, nu sunt tipul,
Astazi nu iubesc, astazi nu lucrez,
Astazi o frec,(...) pun castile si plec,
Si ma petrec, pe bulevarde mari nu ma intrec cu nimeni,
Nu-s panicat, asta e bine, ochelari la ochi se stie, astazi e despre mine!
Ei bine nu incerc sa te conving,
Dar, daca n-ai stiut, astazi e soare in loc de frig,
Azi open your eyes, exact ca in filme ,
Ca daca nu te vede nimeni, poti sa vezi pe oricine
Azi Nu! sunt mort, inchid telefonul si las mesagerie:
Sunt plecat pe varful Omu, asa ca domnul
Slash doamna, va rog reveniti,
Azi ... faceti-va ca nu ma stiti.
Azi nu te rog eu nu, maine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Azi nu te rog eu nu maine sigur facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Pot sa gandesc cu voce tare,
Ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma crede,
Nimeni nu m-aude, sunt un oarecare,
Pot sa fumez (...) seara la plimbare,
Pot sa desfac o bere cand e soare
Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare,
A doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare,
Pot sa nu am o cale clara de orientare,
La cota 2000 cu toti tovarasii calare,
Pot sa bat la usa la vecinul, sa il intreb cum e vinul,
Daca-i mai bun ca primul, ca au inchis iar magazinul,
Pot sa fac asta non-stop, pot sa cutreier peste tot, cand stau pe loc.
Nu sunt lenesa. Dimpotriva, sunt foarte activa, dar in lumea mea, aia de va place voua sa-i spuneti "lume interioara", pe care ma straduiesc s-o pastrez bogata. De "afara" ce sa iau?.. Sunt satula de suferinta, de sarcini impuse, de "eu cred ca mai bine pentru tine ar fi sa...".
Eu cred ca mai bine - sau, mai bine zis, cel mai bine - pentru mine ar fi sa ma lasati in pace. "Asa suna in capul meu: bip-bip-bip-bip-bip-bip-bip! E ocupat!" Sunt ocupata, da, sunt ocupata! Lasati-ma in pace!
Inchei cu un banc pe care mi l-a spus azi tanarul Alveola - un prieten extraordinar -, ca sa intelegeti de unde vine treaba cu pizza si calcanul de la inceputul postarii.
Cica un tip se duce la doctor si, dupa ce este analizat din cap pana in picioare, este trimis la sectia de psihiatrie.
- Veti sta la rezerva 12 si veti manca mancare de regim: pizza si calcan.
- Pai cum, domn' doctor, pizza si calcanul sunt de regim?
- Pai da, ca numai alea incap pe sub usa.
Pizza sa fie Con Tutto, de la Capri (Bd Timisoara), iar langa calcanul prait sa puneti o jumatate de lamaie. :)
Va pupa fata.
"Astazi de exemplu, vreau sa pierd timpul,
Vreau sa schimb ritmul, atat de simplu,
Nu fac pericol astazi, nu sunt tipul,
Astazi nu iubesc, astazi nu lucrez,
Astazi o frec,(...) pun castile si plec,
Si ma petrec, pe bulevarde mari nu ma intrec cu nimeni,
Nu-s panicat, asta e bine, ochelari la ochi se stie, astazi e despre mine!
Ei bine nu incerc sa te conving,
Dar, daca n-ai stiut, astazi e soare in loc de frig,
Azi open your eyes, exact ca in filme ,
Ca daca nu te vede nimeni, poti sa vezi pe oricine
Azi Nu! sunt mort, inchid telefonul si las mesagerie:
Sunt plecat pe varful Omu, asa ca domnul
Slash doamna, va rog reveniti,
Azi ... faceti-va ca nu ma stiti.
Azi nu te rog eu nu, maine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Azi nu te rog eu nu maine sigur facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Pot sa gandesc cu voce tare,
Ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma crede,
Nimeni nu m-aude, sunt un oarecare,
Pot sa fumez (...) seara la plimbare,
Pot sa desfac o bere cand e soare
Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare,
A doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare,
Pot sa nu am o cale clara de orientare,
La cota 2000 cu toti tovarasii calare,
Pot sa bat la usa la vecinul, sa il intreb cum e vinul,
Daca-i mai bun ca primul, ca au inchis iar magazinul,
Pot sa fac asta non-stop, pot sa cutreier peste tot, cand stau pe loc.
vineri, 2 decembrie 2011
Doare
Imi daram cu atata usurinta scara, incat as putea fi un mester Manole al absurdului, care cladeste spre iad vartejuri ametitoare din aurele sparte de ingeri la betie.
Desfraul destinului n-are limite. Iti da impresia ca te lasa sa alegi, insa el are grija sa aleaga pentru tine. Iti ofera zambitor un loc intr-o celula a timpului si-ti lasa doar inima, sa scrii cu sangele ei pagini de viata, de iubire sau de razboi. Moartea nu poate fi scrisa. Ea sterge totul, ca o radiera imensa, lasand alba, dar brazdata de taieturile penelului uracios, fatza zilei de ieri. Un pic de rosu in obraji si reciclezi: deja e "azi".
Din locurile unde mangaierile tale si-au gasit pana mai ieri culcus curge o seva stranie care pecetluieste cu sigiliul tacerii fericirea de a te fi cunoscut. Ochii mintii, care m-au rasfatat si m-au mangaiat de atatea ori, dorm acum. Oamenii iau prizonieri oamenii, innodandu-le viitorul si fiinta cu legi fricoase. Inima are calus la gura si zace pe podele ca o fecioara batjocorita adunand, ciob cu ciob, oglinda fericirii.
Pe un colt de stea, sta agatata ca un ciucure speranta. Tremura la fiecare adiere, de teama sa nu cada in gol. Minutele joaca sotronul pe asfaltul cerului. Eu le numar. Tu dormi. Ea... ce face? Noi, ca si voi, am vrea ca ei sa nu se mai joace de-a v-ati ascunselea. E tarziu si noaptea sta sa nasca. Pe mine.
Desfraul destinului n-are limite. Iti da impresia ca te lasa sa alegi, insa el are grija sa aleaga pentru tine. Iti ofera zambitor un loc intr-o celula a timpului si-ti lasa doar inima, sa scrii cu sangele ei pagini de viata, de iubire sau de razboi. Moartea nu poate fi scrisa. Ea sterge totul, ca o radiera imensa, lasand alba, dar brazdata de taieturile penelului uracios, fatza zilei de ieri. Un pic de rosu in obraji si reciclezi: deja e "azi".
Din locurile unde mangaierile tale si-au gasit pana mai ieri culcus curge o seva stranie care pecetluieste cu sigiliul tacerii fericirea de a te fi cunoscut. Ochii mintii, care m-au rasfatat si m-au mangaiat de atatea ori, dorm acum. Oamenii iau prizonieri oamenii, innodandu-le viitorul si fiinta cu legi fricoase. Inima are calus la gura si zace pe podele ca o fecioara batjocorita adunand, ciob cu ciob, oglinda fericirii.
Pe un colt de stea, sta agatata ca un ciucure speranta. Tremura la fiecare adiere, de teama sa nu cada in gol. Minutele joaca sotronul pe asfaltul cerului. Eu le numar. Tu dormi. Ea... ce face? Noi, ca si voi, am vrea ca ei sa nu se mai joace de-a v-ati ascunselea. E tarziu si noaptea sta sa nasca. Pe mine.
joi, 1 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)