De duminica

... Pentru ca sangele apa nu se face:

http://youtu.be/iKEsA6OIPa0

... Pentru ca sunt a neamului meu pana la ultimul cromozom:

http://youtu.be/ABdsXyNHSNk

... Si pentru ca ma mandresc cu puiul meu, care nici nu s-a nascut si este mai iubit decat oricine altcineva, care este o parte din mine si din tot ceea ce reprezint eu.

http://youtu.be/UEHXTG0tYX8

Obosita

http://youtu.be/lB6a-iD6ZOY

Amintiri

Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti acut lipsa cuiva/a ceva? Sa simti cum ti se strange stomacul si se zbate? Sa atingi obiectul dorintei si sa simti cum te inunda caldura si o fericire fara margini isi face loc?

Asta simt eu cand sunt departe de ea. Asta simt, mai apoi, cand bag cheia in contact. Nu exista drog mai puternic decat dragostea, indiferent de obiectul ei. 

Rememorez drumul din Anglia pana in Romania, cu toate peripetiile lui si-i multumesc Domnului ca a avut grija de mine sa ma intorc sanatoasa si cu un dar atat de iubit. Ba, mai mult, mi-a mai oferit inca un dar neasteptat, nesperat si nepretuit. Va trebui sa renunt la multe, poate chiar la mine, insa merita.

"Dovada"

"Sa ne laudam un pic", cum ar spune un cunoscut al meu. 

Impossible - James Arthur

O piesa de 1.000 de ori mai buna decat originalul. Are feeling. Iti dau lacrimile cand te gandesti de cate ori ai fost pus in situatia asta....

http://youtu.be/KLXF3phx2kk

Ca de sambata

Frumoasa zi. Si plina. Am reusit sa pornesc din nou Pacificul, care se incapatzaneaza cu o problema de aprindere. Nu-i nimic. Azi i-am dat un pic doar asa, ca sa-i ard bujiile.

Am participat la ultimul mars al motociclistilor din anul acesta, o ocazie providentiala sa-mi revad prietenii abandonati de asta-vara din motive care nu pot fi povestite aici :p. Am mers cu Andrei si Marcel sa mancam putin (putin mai mult, in cazul meu), apoi am declarat stare de "split", fiecare in drumul nostru. Nu prea imi venea sa merg acasa, desi starea de sanatate ma cam obliga, insa mi-am amintit de actiunea CSM si a Clubului Wizard Racing, asa ca am intins-o soldatzeste catre poligonul de la Ilioara. Motociclete de toate soiurile. Prieteni. Prieteni de toate soiurile. Multa buna-dispozitie.

M-am inscris si eu in concursul de moto-indemanare, la sectiunea de fete. Am primit o diploma pentru locul al doilea si o cupa care sa ateste asta. Cupa a fost foarte buna, fiindca nu poti bea sampanie in ea (motocicleta nu se pupa cu Bachus), dar am baut un ceai fierbinte, numai potrivit pentru frigushorul de pe poligon.

Cu un zambet cat toata fatza am plecat spre casa. Mi-am parcat iubita alba. Am zambit gandindu-ma ca puiul s-a distrat si el azi odata cu mine. Acum ii dau niste castraveti murati si ananas, pe langa cupa primita din mana minunatului Tavi Vrajitoru si un puzzle cu Divanul japonez al lui Toulouse-Lautrec

What a day! :)

Chioare de somn :)

Despre normal si patologic

Tocmai am terminat, siderata, o...sa-i zicem conversatie cu o domnisoara doctor, mare iubitoare de catei. V-o relatez.

Pana de curand, am avut in spatele blocului patru maidanezi, pe care ii hranea mai toata lumea, dar in mod deosebit doua domnisoare doctor cu un vocabular colorat si intr-o vesnica batalie cu vecinii pe tema cainilor, inclusiv cu aceia care ii iubeau si ii hraneau ca si ele. Dupa scandalul cu moartea lui Ionut, copilul muscat de caini dupa ce a fost lasat nesupravegheat de bunica doua ore si a ajuns pe un teren privat, au innebunit multi cu "moarte maidanezilor", "eu nu vreau sa fiu ionut" si alte mesaje lacrimogene jenante. Si, pentru ca in spatele nostru se practica otravirea cainilor si a porumbeilor, cele doua doctorite s-au hotarat sa-i mute la un adapost, platind pana acum pentru transport si cazarea lor - zic ele - 600 de lei. Nu-i pot adopta, ca sa le ofere un trai decent in afara unui padoc mic. Insa nu lasa nici pe altii sa-i adopte, desi ii iubesc si ar avea spatiu. Stand de vorba cu un vecin care a suferit mult cand au luat cainii, acesta a marturisit ca a incercat sa vorbeasca cu aceste... domnisoare, insa s-a izbit de un refuz si de injuraturi si jigniri. Nu mi-a venit sa cred si m-am gandit sa-l ajut, stand de vorba cu una dintre ele, medic la un centru din Ghencea, Raluca Gavrila. "Ia mai lasa-ma, doamna,ca vrea sa-i adopte! Sa se duca la Mihailesti sa adopte, ca io am dat 6 milioane pe ei pana acum" "Ok", zic eu, "dar daca va da cei 6 milioane, ii poate adopta, ati fi de acord?" 

Si a inceput potopul....:

"Auzi, doamna, a stat cu mana pe p... toata ziua si acum ii arde de caini? Pai unde au avut cartoanes a doarma cainii asta-iarna, langa masina mea sau a lui? A stat cu mana pe p..., nu i-a pasat de nimic si acum vrea sa-i adopte?"

Am ramas, cum spuneam, siderata... Mi-este jena sa reproduc toate mizeriile auzite. Am incercat sa plec, s-a tinut dupa mine urland de se cutremurau blocurile din jur. Mi-am bagat degetele in urechi si i-am spus sa urle cat vrea, daca nu e in stare sa poarte o discutie decenta, ca eu am avut o intentie buna (am 11 caini, maidanezi toti si adoptati in mare parte) si ca nu vreau sa ma polueze fonic.

"Poate-l iubesti pe Cristi si tu, ia-te de mana cu nevasta-sa si cu el!", a continuat cu ochii iesiti din orbite de furie. "Si tu ai stat cu mana pe p..da toata ziua, n-ai facut nimic pentru ei. Atata stii sa faci, sa stai cu mana pe p...da!"

Azi a fost unul dintre putinele momente in care regret ca nu m-am coborat pana la nivelul la care poate urca aceasta...forma de viata, aceasta amoeba, acest parameci boit si blond, cu diploma de doctor, dar care a chiulit de la orele de bun-simt si, dupa cate am vazut azi, si de la evaluarile psihologice anuale.

Rusine, doamna doctor!