Cu sapa pe autostrada

Sambata trecuta mergeam catre "tzara" mea, locul unde-mi cresc potaile, broastele testoase si ce mai am eu "de-ale gurii". La iesirea de pe autostrada, aproape de Corbii Mari (DB), doua siluete negre se impleteau pe capul unui podetz, levitand parca deasupra prafului.

Nu e "strategie de marketing" ce urmeaza sa scriu aici. Dar m-a miscat ce va voi povesti.

Cele doua siluete, pe masura ce ma apropiam, capatau contururile clare ale unor catei micuti, pufosi si foarte tristi. Daca unul se ridica, se ridica si celalalt. Daca unul se aseza, venea si celalalt langa el si se incovrigau precum Yin si Yang. Au stat nedespartitit acolo, pe capul acelui pod, in tzarana, timp de 3 zile. Nu s-au clintit unul de langa celalalt, desi a plouat cu spume.

Asa ca, iata-ma pe mine marti fugind de la ziar pana in locul undei vazusem. Tot acolo erau... La fel de tristi... Parca-si asteptau stăpânul care nu mai venea... Am oprit masina la o oarecare distanta de ei si au intrat in alerta. I-am chemat, iar ei au venit dand timid din codite, tarandu-si trenele blanoase prin tina... I-am luat in brate pe rand, le-am oferit cate o bucatica de carnita si i-am pus in masina. N-au zis nimic tot drumul, nu s-au clintit de pe bancheta, nu s-au agitat, nimic-nimic... Probabil ca stapanul lor i-a adus cu masina in locul in care i-a abandonat, iar ei asociaza plimbarea cu masina cu acel incident. Nu stiu. Stiu insa ca tristeteanu le parasea privirile, desi dadeau din codite si se inghesuiau la mangaiat.



Sunt fetita si baietel. Sunt deparazitati, vaccinati cu tot ce trebuie si, de aseara, sunt si un pic coafati. Isi cauta o casa. Un stapan care sa-i iubeasca, sa le faca un locusor in curte si sa nu-i mai abandoneze cum au facut ceilalti.

Dorinta mea este destul de indrazneata, de nerealista: as vrea sa fie adoptati amandoi. Ori sunt frati, ori au trait suficient timp impreuna. Dupa evaluarea mea, nu au mai mult de 1 an. Sunt curati, nu fac in casa. S-au abtinut o zi stand in balcon, pana au fost scosi la plimbare si abia atunci si-au rezolvat problemele.

Daca aveti un locusor in curte si unul in inima voastra, luati-i acasa. Veti vedea cu cata dragoste sunt capabili sa recompenseze omul. Acea specie careia ei, doi mici blanosi, nu-i poarta ranchiuna ca i-a abandonat intr-un camp...

Proaspat sterse de praf

Si cea mai tare pe seara asta...

... este o amintire. As vrea sa urmariti fragmentul de mai jos. Este aria "Nessun dorma" din "Turandot". Cred cu tarie ca nu exista interpretare mai buna inregistrata intr-un concert live cum este cea a lui Pavarotti de la Paris.


Delectati-va... Mie mi se zbarleste parul pe mana...

Il iubesc pe sefu'

:) Continuu curatenia in e-mail. Luati de-aici :)))


poezie ptr. sefu'

imi place munca, bani de-ar fi
s-aduc in firma zi de zi
il plac pe sefu' cel mai tare!
si sefii lui, pe fiecare...

iubesc biroul, ce-i pe el,
concediul nu-l iubesc defel!
mobila gri plina de praf,
hartiile crescute vraf.

de munca mea sunt fericit,
nimic atata n-am iubit.
iubesc computerul fereastra
cu scafarlia lui albastra.

iubesc sedintele mai lungi
cand am in creier cifre, dungi,
iubesc, va spun acu' din nou,
sa stau o viata la birou!

imi place munca, as munci
mai mult in fiecare zi.
nu vreau salariu, nu vreau stima,
mi-ajunge critica drept prima.
nu vreau nimic, decat un pat,
fix in biroul meu bagat,
langa pc-ul meu cel drag.
sa pot munci aci non-stop
pana se urca firma-n top!

nu vreau nimic, dar am un dor,
vreau la biroul meu sa mor,
si sa ma-ngroape-ntre dosare
ca pe Eminovici in mare...

Biscuitii

Astern mai jos un mail pe care l-am primit acum cinci ani de la un prieten. Cred ca ar trebui sa fac ordine mai des in casuta de e-mail.


O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!!

Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Lacrimi

Nu stiu ce sa-ti zic... Poate doar ca te iubim mult si ca ultimul lucru minunat pe care l-ai facut pe Pamant a fost sa ne unesti...

Puii tai au zburat. Au zburat cu o parte din tine si cu tot sufletul meu. Stiu ca ne veghezi si mai stiu ca nu te vor uita niciodata... Prima lor doamna... Si prietena mea care imi lipseste atat de mult...

Da norii la o parte si lasa lumina sa le calauzeasca drumul puilor tai!... Te-am simtit si azi, si ieri, si alaltaieri, si mereu alaturi de noi... Si te pastram in inimile noastre, unde zambesti cald in fiecare zi...

Romanism

Pestisorul de aur, prins in undita de un roman:

- Ia zi, ma, ca sa nu mai pierdem timpu': cati bani vrei, ce tara vrei sa conduci si cati centimetri de scula ti-ar trebui, 'tu-va muma-n cur de romani, ca n-ati cere unu' o carte sau un bilet la teatru ...

Je T'Aime

Nu-mi place deloc franceza. N-am invatat-o in scoala, poate si de asta nu rezonez cu ea. Muzica frantuzeasca nu-mi spune nimic. O inculta - veti spune. Si poate aveti dreptate.

Am rasfoit usurel in seara asta blogul unei foste colege din presa. Intr-o postare a ei am intalnit o piesa pe care o auzisem mai demult si din care nu intelegeam decat refrenul. "Je t'aime" - Lara Fabian. Am zambit la gandul ca injuraturile si declaratiile de dragoste sunt primele lucruri pe care le inveti dintr-o limba straina. Dati timpul inapoi si veti vedea ca asa e.

Sunt destul de deprimata. Ma roade din ce in ce mai des faptul ca nu mai cant. Copiii si cantatul ma implineau candva. Apoi Suzette a inlocuit cantatul. Ea mi-a oferit libertate. Ma simt goala pe dinauntru si nu stiu de ce. Ma uit in jur si imi dau seama ca fac ceea ce trebuie. Imi doresc sa mai fac si ceea ce vreau. Ma asteapta o vara grea, fara pauze la job, ca asa e cand esti mai nou.

Poate si evenimentele din ultimele zile m-au secat. Azi am fost la tata... Am fumat o tigara cu el si am realizat ca au trecut aproape 11 ani de cand nu mai e si lacrimile curg la fel... Stiu sigur ca, daca ar fi trait, si viata mea ar fi fost alta...



D’accord, il existait d’autres façons de se quitter
Quelques éclats de verres auraient peut être pu nous aider
Dans ce silence amer, j’ai décidé de pardonner
Les erreurs qu’on peut faire à trop s’aimer
D’accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégais
Je t’ai volé ce sang qu’on n’aurait pas dû partager
A bout des mots, des rêves je vais crier

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinema
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

M-am nascut in secolul gresit

Cred ca de-aia inca mai visez la cavaleri, cai albi si dreptate. Singurul avantaj ca m-am nascut acum este ca am motocicleta, apa calda curenta si sapun. In rest...

Prietenilor mei...

Se inchide usa. Cred ca e o usa, nu?... Hei! Nu! Nu! Nu ma inchideti aici! Urasc intunericul si singuratatea! Nu inchideti!...

Ceva mai devreme am simtit picaturi reci pe obraz. Ploua. Ce ciuda imi este... As scoate motorul la o plimbare. Da, da, nu fiti pisalogi, nu e cazul cu mine, stiti bine ca intotdeauna imi pun echipamentul si apoi ies, nu plec asa, de nebuna, fara protectii. Si nici nu-i dau gaz. Of, asa m-as plimba... Poate ca, de data asta, mai iau pe cineva cu mine. Sau poate ca merg eu cu cineva, prea am dus dorul plimbarilor cu motorul. Zilele astea m-am mai plimbat cu un prieten, insa nu-l mai gasesc, nu-mi mai raspunde la telefon. Si - ciudat! - nici telefonul meu nu mai suna. Totusi, sunteti toti pe aici, chiar nu ma vede nimeni? Alexa? Ionut? Tibi? Pareti preocupati. Si chipurile voastre... Pamantii si triste. Hai, ma, bagati-ma in seama, nu mai stati asa suparati! Cine v-a suparat?

Eeeee, stau acum sa ma rog de voi!.. Mai incerc un telefon, poate dau de Adi, cu el m-am plimbat acum cateva zile... Si totusi ceva se intampla pe aici. Incerc sa ridic telefonul si nu pot. Ce-aveti, ma, de plangeti? Incepeti sa ma speriati...

S-a oprit ploaia in momentul in care ati inchis usa. Nu mai simt picaturi reci pe obraz. Degeaba e primavara. E atat de intuneric...


Imi pare rau, Mada... Soselele Raiului sunt mereu luminate... Si asfaltul bun... Sa-l imbratisezi pe Rontz din partea noastra... See you on the other side...