Lyube - Soldat

СОЛДАТ

Тpетьи сyтки в пyти, ветеp, камни, дожди,
Всё впеpёд и впеpёд, pота пpёт наша, пpёт
Тpетьи сyтки в пyти, слышь, бpаток, не гpyсти
Ведь пpиказ есть пpиказ, знает каждый из нас.

Hапишите письмецо, нет его доpоже для бойцов,
Hапишите паpy слов вы девчата для своих пацанов.

И на pассвете впеpёд yходит pота солдат
Уходит, чтоб победить и чтобы не yмиpать
Ты дай им там пpикypить, товаpищ стаpший сеpжант
Я веpю в дyшy твою солдат, солдат, солдат

Тpетьи сyтки в пyти, ветеp, камни, дожди
Hа pассвете нам в бой, день начнётся стpельбой.
Тpетьи сyтки в пyти, кто бы знал что нас ждёт,
Тpетьи сyтки в пyти и pассвет настаёт.

Hапишите письмецо как живет там наш pодимый дом?
Из далёка-далека пpинесyт его мне облака.
И на pассвете впеpёд yходит pота солдат

Падала земля, с неба падала земля
Разpывая кpик в небе "Падла ты, война!"
Плавилась бpоня, захлебнyлся автомат
Заглянyл в глаза ты смеpти, гваpдии сеpжант!

Alta trupa beton: Lyube

Astea sunt versurile:

Ты неси меня, река

Ты неси меня, река, за крутые берега,
Где поля мои поля, где леса мои леса.
Ты неси меня, река, да в родные мне места,
Где живет моя краса, голубы у нее глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

За туманом огонек, как же он еще далек?
Ты мне, ветер, помоги, милой весточку шепни.
Знаю, ждет меня краса,
Проглядела в ночь глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

Ты неси меня, река, за крутые берега.
Ты неси меня, река, за крутые берега.
Голубы у нее глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

Si traducerea, ca sa nu ma injurati :)

Poartă-mă, râule!

Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
Acolo unde sunt câmpurile mele, acolo unde sunt pădurile mele,
Poartă-mă, râule, spre locul unde m-am nascut,
Unde trăieşte frumoasa mea cu ochi albaştri.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Prin ceaţă apare focul, cum se face că e încă aşa de departe?
Vântule, tu să mă ajuţi, şoptindu-mi veşti dulci,
Ştiu, mă aşteaptă frumuseţea,
Privind noaptea în ochi.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
La frumoasa mea cu ochi albaştri.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Muzica de "acasa"

Nevena Tzoneva... O forta descoperita la "Music Idol" in Bulgaria.





Nevena este un exemplu de persoana care nu se dezbraca si nu face "100 de metri paturi" prin asternuturile cine-stie-carui libidinos care traverseaza o criza de identitate masculina.

Sa nu-ti vina sa le bati cu caramida peste dinti pe toate panaramele oxigenate care se sparg in figuri la noi? Cred ca o caramida nu ajunge, trebuie ceva mai mare...

Cand mi se face dor...

... de tine, ascult piesa asta. Te iubesc mult!

Noapte buna, Cornelus, oriunde ai fi...



"Santa Fe"


Santa Fe


They say that no man is an island
And good things come to those who wait,
But the things I hear are there just to remind me
Every dog will have his day.

The spirits, they intoxicate me
I watched them infiltrate my soul
They try to say it's too late for me
Tell my guns I'm coming home

I swear I'm gonna live forever
Tell my maker he can wait
I'm riding somewhere south of heaven
Heading back to Santa Fe
It's judgment day in Santa Fe

Once I was promised absolution
There's only one solution for my sins
You gotta face your ghosts and know with no illusions
That only one of you is going home again

And I blame this world for making a good man evil
It's this world that can drive a good man mad
And it's this world that turns a killer into a hero
Well I blame this world for making a good man bad

Now I ain't getting into heaven if the devil has his way
I swear I'm gonna live forever
Heading back to Santa Fe
Got debts to pay in Santa Fe
It's judgment day in Santa Fe
Lord, have mercy...


So, I save a prayer when I need it most
To the Father, Son and the Holy Ghost
And sign it "From a sinner with no name"
When I meet my maker
Will he close the book on the hearts I broke and the lives I took ?
Will he walk away 'cause my soul's too late to save ?

Now I ain't getting into heaven
If the devil has his way...
I swear I'm gonna live forever
Heading back to Santa Fe,
Got debts to pay in Santa Fe,
It's judgment day in Santa Fe...

Cel mai slab il salveaza pe cel mai destept

TEORIE



Turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vanata,de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol.Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel, prin eliminarea celor mai slabi membri, se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei.

Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula. Consumul de alcool, dupa cum se stie, omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe. In acest mod, consumul regulat de bere distruge cele mai slabe celule cerebrale, facand creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta. Acesta este si motivul pentru care intotdeauna te simti mai destept dupa cateva beri...


PS: Textul nu-mi apartine. Da' e fain :)

Banc. Oare e banc?...

Mor hartiile de 1 milion. Ajung la poarta raiului...
Deschide Sf. Petru:
- Am murit, vrem sa intram!
- Ah, da... stati aicea, in fatza..., la coada..., pana va zic io sa intrati.
Mor hartiile de 500 de mii... La fel:
- Stati aicea toate...
Mor si alea de 100 de mii. La fel.
Mor hartiile de 10 mii. Ajung la poarta. Vine Sf. Petru si le intampina:
- Da, sigur, sigur, intrati!
Le face loc si iese scandal:
- Pai cum, ele intra primele, sunt doar de 10 mii!!!
- Pai da, da' pe ele le-am mai vazut pe la biserica, pe voi nu!


TH!NK!

Back from the roots ;)

I'm back. I've felt, drunk, smelled, touched, enjoyed my roots. I'm proud.



este continuarea fireasca a povestii de aici:

http://kalimeradreaming.blogspot.com/2008/08/begining-roen.html

Bănel experimentează :)

Azi, ca şi ieri, i-am lăsat lui Bănel toate uşile şi geamurile deschise. M-am fâţâit pe lângă el şi i-am pus de mâncare pe geam. L-am pus pe pervaz. A chirăit ca de obicei, apoi a zburat vizavi, în luminator, la un alt geam. A stat acolo vreo 20 min, apoi l-am strigat şi am pocnit din degete aşa, ca la horă, şi a venit. Între timp, se dusese la un alt geam, exact deasupra mea, deci nu ma vedea (pt ca sunt o mulţime de aparate de aer condiţionat montate). Deci m-am convins: vine cand il strig şi pocnesc din degete. Are memoria locului de unde a plecat, memorie auditivă şi îmi recunoaşte vocea. ;) Am un copil cu... pene :))

Bănel

Vineri, 19,06,2009, între spumele de a merge cu metroul la muncă, infernala căldură de la ora 1.20 la prânz şi casca moto pe care i-o promisesem cuiva, dau să intru la metrou şi surprind cu coada ochiului un individ "rrom" care dădea cu piciorul într-o cioară şi-i spunea "Marş, cioară, d-aici!". În ciuda "ineditului" situaţiei, m-am scandalizat instant, însă am fost laşă şi nu am avut curaj să-i spun dobitocului vreo două, că nu era singur şi la câţi "curajoşi" aveam în preajmă...

M-a frapat faptul că cioara, în loc să zboare speriată, s-a dus un pic mai încolo. M-am uitat mai atent: nu era cioară, era stăncuţă, ba încă pui. M-am apropiat încet, a zburat până aproape de mâna curentă a scărilor rulante. Pâş-pâş şi hap! Am prins-o. A călătorit cu mine din Militari în Pipera, la job, unde am ţinut-o într-o cutie găurită, apoi i-am dat drumul în birou, pe un dulap, până i-a "ştampilat" mac-ul lu' şefu'. Am pitit-o în cutie la loc, ca să nu mă linşeze. :D

Acasa am ajuns după vreo 8 ore; se chirăia întruna, ca să-i dau să mănânce. Ce este absolut remarcabil: ştiam că sunt deştepte, dar nici chiar aşa. A învăţat, în mai puţin de 36 de ore, să zboare prin casă, să ia curbe ca sa treacă "safe" prin uşile deschise, să mă caute, să mă cheme, să vină când o chem - şi asta, fără cel mai mic efort. Chiar se străduieşte să mănânce singură din când în când. Mă refer la stăncuţă ca la o "ea", dar, de fapt, este un "el".

L-am botezat "Bănel", deşi, de cele mai multe ori, îl strig "Stăncuţă". Iată-l. Ataşez şi un filmuleţ unde ezită uşor, dar sunt sigură că înţelegeţi exact ce vreau să spun, în legătură cu inteligenţa lui. Filmuleţul este făcut la nici 48 de ore de când locuim împreună şi se plictisise de atât dresaj.





Acum doarme pe monitor :))

Invidia genereaza riduri

"Numai dupa invidia celorlalti iti poti da seama de propria valoare." (T. Musatescu)

Nu mai fiti invidioase. In cazul vostru, invidia genereaza numai riduri. ;) Evolutie..., zero :)