Dintr-un colt al parcarii, fie vara, fie iarna, patru ochi urmaresc jocul nebun al potaii mele si zambesc. Se bucura sincer de prezenta lui iar el ii simte, astfel ca se duce sa-i salute de fiecare data.
Este Luca, insotit de tatal sau. Luca nu este un copil ca oricare. Nici parintii lui nu sunt parinti ca oricare. Sunt oameni pentru care timpul si banii nu inseamna fericire. Si-au lasat joburile bine platite si muncesc in ture, ca sa nu-si lase fiul singur. Nu au gasit pe nimeni care sa le poata suplini absenta mai mult de doua ore. S-au sacrificat. Traiesc ca soarele si luna, se intalnesc doar seara sau dimineata, cand unul vine dupa tura de noapte, iar celalalt pleaca la munca. Totul, ca sa-si ajute fiul. Da, pe Luca.
Are aproape 14 ani, zace intr-un scaun cu rotile, foloseste pampersi si nu poate vorbi. Nu poate spune ce-l doare, se trezeste noaptea ca din cosmar si urla... Urla... Doar pe ghicite iti dai seama ca-l doare un dinte, ca-l dor rinichii, ca ii este foame sau ca vrea sa se joace. Cand se joaca, iti cauta mainile si-ti loveste palmele una de cealalta, ca sa-l aplauzi. Si merita aplauze, pentru felul in care rezista cu ajutor minim din partea statului, care-si bate joc de el si de familia lui.
Cand era mai mic, trebuia sa poarte corset pentru coloana. A avut statul grija sa-i ia masuri, sa-l confectioneze si sa i-l dea dupa 3 luni, cand copilul deja a crescut si nu mai era bun. La fel si cu pantofii ortopedici. La fel si recuperarea. Bani aruncati aiurea. Va jur ca, daca imi pica in mana candva suma pe care statul a decontat-o pentru aceasta munca in bataie de joc, cumpar o arma si va impusc pe toti cei care ne guvernati! In genunchi si in maini. Ca sa vedeti ce inseamna scaunul cu rotile si cum este sa nu poti nici macar la fund sa te stergi singur! Scarbelor!
Dati o mana de ajutor familiei Stan! Statul isi bate joc de ei!
CONT LEI RAIFFEISEN BANK: RO70RZBR 0000060012304747
Cititi si voi, sa vedeti cum arata o hartie de rahat a statului, in care, cu multe vorbe frumoase "de specialitate", se sterg pe bocanci cu sufletele acestei familii:
Un comentariu:
Kalimera tata, ce spui tu este un caz pierdut in oceanul de cazuri similare. Tu stii un baiat, ei sunt mii. Toate aceste cazuri, precum si alte cateva zeci de mii in situatii relativ asemenatoare ne inconjoara zi de zi, si deobicei nici nu stim de ele.
Statul nu intervine eficient in astfel de cazuri, pentru ca nu are nici un fel de resurse nici macar pentru copii normali.
As vrea sa-ti pot relata o stare reala din Suedia (un principu, nu o situatie singulara), dar mi-e teama ca s-ar devarta blogul tau, si pe de alta parte discutia este prea profunda pentru a nu fi impartasita face-to-face.
dan popescu
Trimiteți un comentariu