Capshu n-are somn

Automat, nici eu nu am :))) Constat ca ii place flamenco. Se distreaza copios si tropaie in supica ei ascultand piesa de mai jos. Pepe al lor, ca sa zic asa :))

http://youtu.be/sRpt9yfcIgk

M-am surprins dorindu-mi ca papushica sa fie creatza-creata ca Bisbal. Cine stie? Nici maica-sa nu are parul fix drept :)

Doi doctori extraordinari: dr. Valentina Uscatescu (Fundeni) si dr. Cornelia Dima (Polizu-Sanador)

ODaca nu s-ar fi intamplat sa ma binecuvanteze Bunutzul cu Capshunica, n-as fi stiut niciodata ce sabie a lui Damocles sta deasupra capului. Am realizat ce noroc am avut acum noua ani, cand s-a intamplat accidentul de motocicleta.

Pe scurt, am descoperit ca am o trombofilie ereditara cauzata de cinci mutatii genetice. "Multumita" acestor mutatii, sangele meu poate face trombi (cheaguri) oricand si oriunde, de nu stii de unde ti s-a tras. Cea care si-a dat seama ca e posibil sa "beneficiez" de astfel de necaz a fost doamna doctor Cornelia Dima (colegii ii spun Luminita), o femeie blanda, dar scarbita de sistemul sanitar romanesc. Faptul ca am mai pierdut doua sarcini peste 10 saptamani si apoi a fost liniste pe aripa asta a facut-o sa creada ca e vorba despre o forma de trombofilie. Exista posibilitatea sa mai fi avut sarcini, dar sa le fi pierdut in putine saptamani, astfel incat nu am realizat ca sunt insarcinata. 

In fine, doamna Dima m-a trimis pachet sa fac un test genetic, numit "panel complet de trombofilie". In el sunt cuprinsi toti potentialii factori coagulanti (vreo noua la numar) care s-ar putea zapaci de cap si ar putea cauza tampenii in organismul unui om, mai ales in acela al unei femei insarcinate. Pana la venirea rezultatelor, doctorita Dima mi-a prescris Aspenter, o aspirina pentru cardiaci, de 75 mg, preventiv. Si bine a facut. Surpriza, dupa cea a pretului analizei (1.000 lei la www.geneticcenter.ro), a venit dupa doua saptamani, cand am vazut negru pe alb ceea ce nu credeam ca mi se poate intampla mie. Insa - cum zice americanul - e o "conditie" mostenita, nu e ceva ce ar fi stat in puterea mea sa tratez. Printre recomandarile geneticianului care lucrase probele, era si aceea de a face un consult hematologic. Ce dracu' o fi aia? Am lasat-o, pentru moment, deoparte, cat m-am luptat cu niste hipertensiune arteriala rebela. Pana acum doua saptamani, cand, inainte de a merge la o sedinta a invatatorilor, am trecut pe la Institutul Hematologic din str. Dr. Felix si am incercat sa obtin niste raspunsuri. Putine, de altfel, insa bune. Doamnele care au fost dragute sa ma ajute mi-au recomandat-o pe dr. Valentina Uscătescu/Uscățescu, nici ele nu stiau bine numele.

Cum am ajuns acasa, m-am lipit de tableta si da-i si cauta. Am gasit numai pareri bune si cuvinte de lauda la adresa doamnei doctor. M-am lamurit ca se numeste Uscătescu si, tot citind despre dumneaei, am intalnit si informatia ca vine la spital la ora 6.00 dimineata. Nu prea mi-a venit sa cred ca exista oameni atat de dedicati, care vin atat de devreme la job. Ei bine, acum cateva zile, fara spaga, fara trimitere, doar cu un morman de analize pe locul din dreapta al lui Ticolino, intram in curtea Spitalului Fundeni. Era 5.30 dimineata. Eu, doi-trei bodyguarzi, o ploaie marunta si enervanta, frigul si bezna. Cam atat. (Spitalul asta, din pacate, mi-a furat multe inimi si intotdeauna a avut o rezonanta aiurea.)

Tot ce pot sa va spun este ca doctorita Uscatescu nu a venit la ora 6.00, ci la 5.45, urmata indeaproape de o doamna asistenta scunda, dragutza foc, usor in varsta, pe nume Viorica Țâru. Nici nu am simtit cand mi-a recoltat sange, apoi i-am lasat ditamai biblioraftul cu analizele pe care le aveam, ca sa poata stabili tratamentul. La 6.20 ieseam din curtea spitalului, cu ochii mari de uimire si cu recomandarea sa ma duc sa-mi tin orele si sa ma intorc dupa ora 12.00, dar pana la ora 16.00. Niciuna dintre ele doamnele asistente si nici doamna doctor nu au primit nimic, nici macar un buchet de flori. Pe un alt blog, cineva o descria pe doamna doctor ca un fel de Dr. House. Intr-adevar, nu este la fel ca alti medici, insa este o valoare in domeniul hematologiei si tare mi-e teama ca, odata cu primirea permisului aceluia de libera practica, medicina romaneasca va mai pierde un om de milioane. Un om care munceste 12 ore pe zi pentru un salariu mizerabil de 1.100 ron, care face cercetare, descopera lucruri importante, salveaza vieti si pe care statul il rasplateste cu un kilogram de lamai, sa dreaga gustul...

...M-am reintors la Fundeni la 12.30. A durat vreo doua ore pana mi-a citit si mie "horoscopul", dar nu inainte de a ma lua deoparte si de a-mi explica toate implicatiile acestei afectiuni pe care o am. "O sa ma injure", i-a zis doctorita asistentei, "dar scrie acolo: mareste doza de aspirina de la 75 la 100 mg, pana in saptamana 25, apoi pana la nastere Clexane inj. 0.4 sau Innohep inj. 0.35". Citisem pe net despre Clexane si ma asteptam la el. Este o forma de heparina injectabila. Aceste injectii se fac in burta, zilnic, pana la finalul sarcinii si inca sase saptamani dupa. Sper sa mai am locusoare unde sa pot intepa :)

Azi am fost la doamna Dima, cu rezultatul de la Fundeni, mi-a ajustat dozele medicamentelor, mi-a recomandat alte vitamine etc. si m-a intrebat unde vreau sa nasc. As fi putut naste la Sanador, mama a fost dragutza si s-a oferit sa ma ajute, insa m-am hotarat sa merg in continuare la Polizu, pentru ca am mare incredere in medicii de acolo. Doamna Dima s-a pensionat si s-a mutat cu jobul la Sanador, nu va mai veni la Polizu de luna viitoare. Mi-a recomandat un alt doctor, la fel de sufletist, pe Laurentiu Pechi. Prietenele mele au nascut cu el sau el le-a supravegheat sarcina pana la termen si-mi povestisera despre el, insa eu am vrut mortis la doamna Dima. 

Din pacate trebuie sa ma despart de dumneaei, insa - o spun cu mana pe inima - rar intalnesti oameni de o astfel de valoare. Calma, atenta la detalii, fara spagi, fara insistente sa mergi la consultatii in privat... O bomboana de femeie! 

Respectul meu pentru dr. Uscatescu si dr. Dima, pentru as. Viorica Taru si pentru toti cei care isi fac meseria fara a uita o secunda ca prin mainile lor Dumnezeu toarce firul vietii noastre. Jos palaria in fata medicilor!

Ne-am intalnit din nou

Capshu e bine, creste ca din apa. Are aproape 700 de grame, e o frumoasa si, cel mai important, zambeste :) Iat-o:

Cineva danseaza...

...in burtica mea :) Eu cant, iar miss Capshu se balanseaza :))

Scrisul acela urat e al meu, e din cauza vitezei :p Piesa (cu acordurile scoase partial) este "I Belong to You" - Anastacia & Eros Ramazzotti. Vis!

Mamica si burtica in Herastrau

Sambata. Zi libera. Nu prea stiu ce sa fac cu timpul  liber, notiunea asta imi cam lipseste din bagaj. Pana la urma, m-a salvat Toni, prietena mea (stiti voi, cea pe care am testat painea acum o saptamana :))) ). Asa cum singura se caracterizeaza, ea este amanta naturii, asa ca nu am scapat de o tura prin Herastrau.

Ca orice prietena, stie cat de mult inseamna pentru mine noua postura pe care am imbratisat-o, cea a maternitatii. Toni are "mana" si "ochi", asa ca plimbarea a inclus o sesiune foto cu mamica si burtica. Pozele se gasesc mai jos, nepuricate. Enjoy! :))

22

Azi, Capshunica a implinit 22 de saptamani. De alaltaieri, o pot simti atunci cand mangai burtica :) nu stiu daca a existat vreo mamica sa poata descrie cu fidelitate sentimentul pe care l-a trait cand si-a simtit bebele miscand. Eu nu ma simt in stare, cu greu am reusit sa ma adun si sa fac un mic "recensamant" al primelor semne date de micutza mea.

Astfel, la fix 19 saptamani, vineri, 20 decembrie, am simtit primele fluturari. O senzatie asemanatoare unui flux de curent electric de voltaj si amperaj mic. :))) explicatii de femeie :))))

Mai apoi, in seara de Craciun, la 21.47, am simtit primele miscari mai serioase, care chiar semanau a miscari, presupun ca maimutzica isi cartografia perimetrul. Dupa spaima trasa cand am sarit de pe scara, am inceput sa monitorizez toate miscarile fetitzei mele pret de cateva zile, cu exactitate de secunda. Stiu, sunt nebuna. :) cateodata imi este atat de teama sa nu ii cauzez disconfort sau sa-i fac involuntar vreun rau cu stilul meu de a munci ca disperata, incat dau in extrema cealalta. 

In fine, de vreo doua zile o simt foindu-se cu simt de raspundere si dupa un fus orar care seamana suspect de tare cu al meu. Modul in care se misca pare desprins antrenamentele de budo ale maica-sii. Deocamdata, a invatat mae geri sau cel putin asa mi se pare mie :)) cert este ca i-am simtit kick-ul cand tineam mana pe burtica. Astept kiai-ul :)))

Te iubeste mami, Capshunico!

Able or Disabled?

Urmariti, va rog, aceasta prezentare a sportivei paralimpice Aimee Mullins. Este absolut miscatoare.

http://www.ted.com/talks/aimee_mullins_prosthetic_aesthetics.html

La multi ani!

http://youtu.be/OceaHqks3HA

Cum faci o iguana fericita in patru pasi simpli

1. O relochezi, cat ii cureti terariul ca la carte.

2. Ii dai voie sa se plimbe nestingherita prin casa.

3. Ii faci baitza.

4. O pui la loc in terariu si ii dai sa pape bunatati.

Obligatoriu, trebuie sa lucrezi sub atenta supraveghere a mârtãnitzei:

Despre dorinta noastra de a fi mereu in top, cu orice pret

Am primit linkul de mai jos via e-mail. Am urmarit explicatia simplificata a economiei: ce inseamna, cine o "sforareste" si de ce. Evident, nu sunt lucruri noi. M-as bucura insa daca ar gasi ecou in mintile copiilor nostri.

Atat cat pot, incerc sa contribui la schimbarea de mentalitate a oamenilor pe feliutza mea, adica prin meseria pe care o practic. Copiii recicleaza si se bucura de beneficiile activitatilor de reciclare si de munca facuta in echipa. Din pacate insa, nu sunt cu ei 24/7, asa ca, uneori, aud si replici de genul: "tata nu vrea sa reciclez aluminiul la pubelele mari din strada, ca vin tiganii si le iau, le vand si se imbogatzesc din gunoiul nostru." Presupun ca taticul in discutie viseaza ca va avea mai mult aer si o viata mai curata decat "tiganii" care-l jumulesc de deseuri si se imbogatzesc. Orgoliul parintilor distruge viitorul copiilor. Asta nu e iubire, dragii mei. Asta e boala curata.

Daca aveti rabdare, puneti-le copiilor dvs. acest filmulet. Cu siguranta vor intelege de ce nu au o nevoie reala de un iPhone 17, doar pentru ca Gigel de la scara 2 are iPhone16.

http://youtu.be/V1UthDh8hkM

Norocul incepatorului

Astazi nu mi-a prea fost foame. As fi mancat ceva, dar... altceva, stiti vorba aceea.

M-am hotarat sa fac pentru prima data paine de casa, asa ca am purces la cumparaturi. Intai de toate, am vanat reteta de la sora mea (multumesc, sis:) ), apoi m-am pus pe treaba. A iesit chiar bunutza. Daca vreti reteta, lasati mesaj. Pun doar pozele acum, fiindca animalul egocentric din mine isi cere portia de recunoastere mondiala a meritelor :)))

Ca orice experiment chimic, trebuie testat pe cineva. S-a sacrificat prietena mea, Toni :)

Am prins si un hot: pe domnisoara Mikuni:)

Curiozitati

Interesanta masinarie corpul femeii!...

Intai de toate, isi scade singur imunitatea, ca sa permita firicelului de viata sa se prinda in uter, nu-l trateaza ca pe un dusman care trebuie anihilat. Mai apoi, timp de doua saptamani-o luna, ousorul isi ia tot ce trebuie din bagajul cu care a venit, astfel incat este posibil ca, daca faci o greseala in alimentatie sau bei alcool, acestea sa nu patrunda pana la ghindoc.

Mai apoi sunt poftele! Eu, una, mananc portocale intr-o veselie si, mai nou, la masa de Anul Nou luata in varful patului, la hotel Plapumioara, am mancat... seminte de floarea soarelui prajite si o banana. Asa mi-a fost pofta. Si am mancat, nene, nu m-am incurcat! :)

Explicatia am gasit-o pe ultimul buletin de analize, de dinainte de Craciun, in care fierul, magneziul, calciul si hemoglobina sunt sub nivelul marii. Cu mult sub nivelul marii. Asta explica starile de oboseala accentuata, printre altele. Si stiti ce e interesant? Capshunica are tot ce ii trebuie, este o grasuna bine inchegata. Ea isi ia tot ce-i trebuie de la mine. Ciudat, nu? Indiferent ce mananci si ce suplimente iei ca mama (eu iau fier in doza dubla si, dupa cum se observa, iau degeaba), fatul isi ia din proviziile tale absolut tot. Mai mult, isi poate produce singur si o parte din lichidul amniotic, din urina si secretii pulmonare.

Si, daca adaugi la toate astea si faptul ca poti naste natural, fara anestezii, epiziotomii si altele asemenea, doar controlandu-ti respiratia si gandurile, va puteti da seama singuri ce masinarie ingenioasa si puternica este corpul femeii...