Pe scurt, am descoperit ca am o trombofilie ereditara cauzata de cinci mutatii genetice. "Multumita" acestor mutatii, sangele meu poate face trombi (cheaguri) oricand si oriunde, de nu stii de unde ti s-a tras. Cea care si-a dat seama ca e posibil sa "beneficiez" de astfel de necaz a fost doamna doctor Cornelia Dima (colegii ii spun Luminita), o femeie blanda, dar scarbita de sistemul sanitar romanesc. Faptul ca am mai pierdut doua sarcini peste 10 saptamani si apoi a fost liniste pe aripa asta a facut-o sa creada ca e vorba despre o forma de trombofilie. Exista posibilitatea sa mai fi avut sarcini, dar sa le fi pierdut in putine saptamani, astfel incat nu am realizat ca sunt insarcinata.
In fine, doamna Dima m-a trimis pachet sa fac un test genetic, numit "panel complet de trombofilie". In el sunt cuprinsi toti potentialii factori coagulanti (vreo noua la numar) care s-ar putea zapaci de cap si ar putea cauza tampenii in organismul unui om, mai ales in acela al unei femei insarcinate. Pana la venirea rezultatelor, doctorita Dima mi-a prescris Aspenter, o aspirina pentru cardiaci, de 75 mg, preventiv. Si bine a facut. Surpriza, dupa cea a pretului analizei (1.000 lei la www.geneticcenter.ro), a venit dupa doua saptamani, cand am vazut negru pe alb ceea ce nu credeam ca mi se poate intampla mie. Insa - cum zice americanul - e o "conditie" mostenita, nu e ceva ce ar fi stat in puterea mea sa tratez. Printre recomandarile geneticianului care lucrase probele, era si aceea de a face un consult hematologic. Ce dracu' o fi aia? Am lasat-o, pentru moment, deoparte, cat m-am luptat cu niste hipertensiune arteriala rebela. Pana acum doua saptamani, cand, inainte de a merge la o sedinta a invatatorilor, am trecut pe la Institutul Hematologic din str. Dr. Felix si am incercat sa obtin niste raspunsuri. Putine, de altfel, insa bune. Doamnele care au fost dragute sa ma ajute mi-au recomandat-o pe dr. Valentina Uscătescu/Uscățescu, nici ele nu stiau bine numele.
Cum am ajuns acasa, m-am lipit de tableta si da-i si cauta. Am gasit numai pareri bune si cuvinte de lauda la adresa doamnei doctor. M-am lamurit ca se numeste Uscătescu si, tot citind despre dumneaei, am intalnit si informatia ca vine la spital la ora 6.00 dimineata. Nu prea mi-a venit sa cred ca exista oameni atat de dedicati, care vin atat de devreme la job. Ei bine, acum cateva zile, fara spaga, fara trimitere, doar cu un morman de analize pe locul din dreapta al lui Ticolino, intram in curtea Spitalului Fundeni. Era 5.30 dimineata. Eu, doi-trei bodyguarzi, o ploaie marunta si enervanta, frigul si bezna. Cam atat. (Spitalul asta, din pacate, mi-a furat multe inimi si intotdeauna a avut o rezonanta aiurea.)
Tot ce pot sa va spun este ca doctorita Uscatescu nu a venit la ora 6.00, ci la 5.45, urmata indeaproape de o doamna asistenta scunda, dragutza foc, usor in varsta, pe nume Viorica Țâru. Nici nu am simtit cand mi-a recoltat sange, apoi i-am lasat ditamai biblioraftul cu analizele pe care le aveam, ca sa poata stabili tratamentul. La 6.20 ieseam din curtea spitalului, cu ochii mari de uimire si cu recomandarea sa ma duc sa-mi tin orele si sa ma intorc dupa ora 12.00, dar pana la ora 16.00. Niciuna dintre ele doamnele asistente si nici doamna doctor nu au primit nimic, nici macar un buchet de flori. Pe un alt blog, cineva o descria pe doamna doctor ca un fel de Dr. House. Intr-adevar, nu este la fel ca alti medici, insa este o valoare in domeniul hematologiei si tare mi-e teama ca, odata cu primirea permisului aceluia de libera practica, medicina romaneasca va mai pierde un om de milioane. Un om care munceste 12 ore pe zi pentru un salariu mizerabil de 1.100 ron, care face cercetare, descopera lucruri importante, salveaza vieti si pe care statul il rasplateste cu un kilogram de lamai, sa dreaga gustul...
...M-am reintors la Fundeni la 12.30. A durat vreo doua ore pana mi-a citit si mie "horoscopul", dar nu inainte de a ma lua deoparte si de a-mi explica toate implicatiile acestei afectiuni pe care o am. "O sa ma injure", i-a zis doctorita asistentei, "dar scrie acolo: mareste doza de aspirina de la 75 la 100 mg, pana in saptamana 25, apoi pana la nastere Clexane inj. 0.4 sau Innohep inj. 0.35". Citisem pe net despre Clexane si ma asteptam la el. Este o forma de heparina injectabila. Aceste injectii se fac in burta, zilnic, pana la finalul sarcinii si inca sase saptamani dupa. Sper sa mai am locusoare unde sa pot intepa :)
Azi am fost la doamna Dima, cu rezultatul de la Fundeni, mi-a ajustat dozele medicamentelor, mi-a recomandat alte vitamine etc. si m-a intrebat unde vreau sa nasc. As fi putut naste la Sanador, mama a fost dragutza si s-a oferit sa ma ajute, insa m-am hotarat sa merg in continuare la Polizu, pentru ca am mare incredere in medicii de acolo. Doamna Dima s-a pensionat si s-a mutat cu jobul la Sanador, nu va mai veni la Polizu de luna viitoare. Mi-a recomandat un alt doctor, la fel de sufletist, pe Laurentiu Pechi. Prietenele mele au nascut cu el sau el le-a supravegheat sarcina pana la termen si-mi povestisera despre el, insa eu am vrut mortis la doamna Dima.
Din pacate trebuie sa ma despart de dumneaei, insa - o spun cu mana pe inima - rar intalnesti oameni de o astfel de valoare. Calma, atenta la detalii, fara spagi, fara insistente sa mergi la consultatii in privat... O bomboana de femeie!
Respectul meu pentru dr. Uscatescu si dr. Dima, pentru as. Viorica Taru si pentru toti cei care isi fac meseria fara a uita o secunda ca prin mainile lor Dumnezeu toarce firul vietii noastre. Jos palaria in fata medicilor!
