Luni am fost la cardiologie. Regimul fara sare (ma rog, cu sare putina) impus de dna Dima a dat roade. A scazut tensiunea de la 15 cu 9 la 11 cu 7. E muuuult mai aproape de valoarea mea normala. Pulsul putin ridicat, dar nimic de alarma, EKG-ul bunutz. Asadar, pipotzica lucreaza bine pentru cei doi apartinatori ai ei. Cateodata chiar e de mirare, la cate suturi si-a luat de-a lungul timpului. In fine...
Doctorul m-a consultat si mi-a explicat detaliile problemei mele, dupa ce a studiat analizele. Concluzia e ca raman in continuare fara sare, ca trebuie sa fac multa miscare si sa fac heparina aia injectabila, cum propusesera cei de la Fundeni. S-a uitat zambind in ochii mei si mi-a spus: "Domnisoara, de asta se moare". Am zambit amandoi. Mi-a explicat ca factorii coagularii, aflati si in ser, si in trombocite, sunt dati peste cap si colmateaza vasele de sange. Mi-a recomandat sa stau cat mai putin locului, pentru ca procesul de sedimentare a elementelor sangvine produce cheaguri, iar sarcina este o cauza agravanta suplimentara si miscarea, efortul fizic nu permit formarea trombilor, punand in circulatie celulele alea. Mi-a sugerat sa renunt la ideea de cezariana - nu stia ca eu nu sunt oricum de acord cu ea - si sa incerc sa nasc normal. Iar dupa nastere, sa ma misc, sa ma plimb cat pot, sa nu ma pun in pat imediat. Exista risc major de tromboze venoase adanci la picioare sau pulmonare. I-am promis ca asa fac si ne-am despartit. Nu inainte de a ne stabili o noua intalnire pentru o reevaluare in aprilie, la inceput si de a ma invata formula de calcul a APTT-ului :)) Mi-a spus ca, daca doamne-fereste, nasc prematur si nu apucam sa ne vedem, sa tin minte sa urmaresc analizele facute periodic in sala de nasteri si sa verific ca APTT-ul sa fie de 2,5 ori valoarea martorului. Nu m-a lasat sa ies din cabinet pana nu s-a lamurit ca am retinut.
Marti, am facut cunostinta cu noul meu doctor ob-gin., Laurentiu Pechi. Dr. Dima s-a pensionat, dupa cum spuneam, si a fost dragutza sa ma dea pe mana unui om de pus la rana. Rabdator, calm, isi face timp pentru tine sa-ti raspunda la intrebari. L-am ratat dimineata, la prima ora, pentru ca a intrat intr-o operatie, insa l-am asteptat si l-am prins la pranz. O portitza de 20 de minute intre operatii i-a permis sa ciupeasca 10 pentru mine, sa se uite pe analize si sa-mi spuna ce mai e de facut. Mi-a dat scrisoarea medicala de care aveam nevoie pentru Fundeni. M-am bucurat mult ca nu tine mortis sa fac analizele intr-o anumita clinica, ca nu vrea neaparat sa ma vada la "Regina Maria", unde ofera consultatii in regim privat, daca vin la spital e absolut ok. Nu cred ca e necesar sa adaug faptul ca nu s-a atins de pliculetul discret pe care am vrut sa i-l dau. Mor de ciuda ca doctori cu adevarat profesionisti, atenti cu pacientii, calmi, care ofera lamuriri la anlizele pe care le cer sunt atat de prost platiti... Ce am vrut sa-i ofer eu nu era considerata spaga, ci un soi de imbratisare de multumire pe care nu ti-o permiti cu oameni pe care abia i-ai cunoacut. Stiu, suna aiurea, dar asa simt. Mai e necesar sa va spun ca, de cate ori merg la doctor sau trebuie sa-mi fac analize, ma simt ca un caz social?... "A, e invatatoarea aia care n-are bani." Daca as sta pe qurul meu acasa, as mai zice, dar muncesc de-mi sar capacele pentru un praf de bani si ma gandesc la copila mea si la perceptia unora: "Lasa, ma, ca voi, profesorii, faceti meditatii si luati spagi, primiti cadouri, cafele, martisoare etc." Il rog pe cel care mi-a zis asa sa umple farfuria copilului cu martisoare, asa, ca experiment, si sa i le ofere pe post de mic-dejun. Apoi sa-mi scrie cat de bine le-a digerat... Ca mai stiu niste simpatici care ne conduc in sistem si ne interzic sa acceptam martisoare din partea elevilor... Cat de cretin sa fii, sa distrugi o traditie doar pentru ca tu esti prost si nu esti capabil sa gestionezi o situatie care iti scapa constant de sub control? Pai, stimati potentati, am de gand sa primesc martisoare, mai ales daca sunt facute de manutza copiilor mei! In fiecare an am primit! In fiecare an voi primi! Dati-ma afara din invatamant ca iau spaga chestii de-astea:
....................... *************** ........................
Miercuri si joi m-am ocupat de pregatirea lui Mario, nepotul Violetei. L-am torturat pe bietul copil cu propozitiile subordonate, lucrand din cea mai naspa culegere. Am uitat sa ma autodenunt, Fulga ce sunt: fac meditatii moca.
Constat ca nu mai am aceeasi energie ca altadata. Dorm destul de mult, comparativ cu perioade similare, cand aveam doua joburi si munceam pana noaptea, tarziu. E adevarat, si burtica a crescut ceva si-mi scade agilitatea proverbiala de caprioara :p Mi-am cumparat o pereche de UGG-uri, desi nu ma omor dupa ele, doar pentru ca ma incalt ceva mai greu si, fortandu-ma, simt ca-mi vine tot stomacul in gat.
Vineri dimineata, ceasul a sunat la 4.30. M-am dat jos cu greu; am dormit doar trei ore, pentru ca vecinii au chefuit, ca si joia trecuta. Abia-abia m-am imbracat, am coborat si m-am urcat in masina. Frig. Am bagat benzina si am pornit spre Fundeni. De data asta am ajuns la 6.00. E, am fost a 42-a persoana :) la ora 6 dimineata. Va puteti imagina asta? Puhoiul de oameni s-a subtiat simtitor cand au inceput recoltarile. Admir rabdarea dr. Uscatescu si a as. Viorica Taru. Efectiv sufocate de pacienti care au amanat venirea la analize pana s-au mai dezghetat drumurile, cele doua au gasit totusi puterea sa zambeasca si sa-si faca treaba repede si bine.
M-au "recoltat" pe la 6.30. Asistenta mi-a zis sa astept pana se deschide farmacia din fata spitalului, sa ma duc sa-mi cumpar dozele de heparina, ca sa ma dreseze cum sa mi le fac. Am coborat in parcarea spitalului si m-am cuibarit in masina, dormind ghemulet pe scaunul soferului vreo 40 de minute. Era un frig... Se pornise si o ninsoare usoara... Am pus alarma, m-am invelit cu o draperie pe care o aveam in masina si m-am odihnit putin.
Pe la 7.30 m-am trezit si am dat fuga la farmacie. Am cumparat doua doze, ca atat mi-am permis. Doua doze = 25 de lei. M-am intors la hematologie, am asteptat sa mai recolteze niste gravide si un copilas de 10 ani. Pe la 10 si ceva, cabinetul era mai liber. Asistenta m-a invatat cum sa-mi fac injectia in burta si in picior, apoi m-am executat in burtica.
Inarmata cu doza de heparina ramasa, cu dosarul de analize si cu rezultatele de vineri, ieseam victorioasa din Fundeni pe la 11.00. Am devenit oficial clienta Institutului Oncologic Fundeni. Peste 10 zile trebuie sa ma intorc la reevaluare. Mi-au scos din dozele de aspirina cardio, nu mai iau decat in zilele de post :)), in schimb, in fiecare seara, bagam acusorul unde gasim loc liber. Analizele au aratat ca organismul reactioneaza bine la tratament si, daca trendul se mentine, vor scoate complet aspirina, insa vor dubla doza de heparina. C-asa-i in tenis.
Am sunat-o pe doctorita de familie cand am tras pe dreapta. Era 12.02. "Doamna doctor, mai sunteti la cabinet? As avea nevoie de o reteta compensata." "Daca vii in jumatate de ora! Daca nu, luni!" Cum sa ajung in 20 de minute la ea? Era imposibil! I-am multumit frumos pentru a "n+1"-a ocazie in care ma expediaza ca pe un scuipat si i-am zis ca vin luni. Cand termin cu sarcina, o expediez si eu. Programul ei se termina la 13.30, nu la 12.30. Nepasarea ei m-a costat niste bani. Injectiile costa, pe zi, 25 de lei. Sunt 30 de zile intr-o luna. Ca sa nu mai spun ca medicamentul se gaseste doar in cateva farmacii din Bucuresti.
In concluzie: Nu ma mai enervez. Nu mai am voie karate, vanatai, traumatisme de orice fel. Now and forever. Motocicleta insa o mai pot conduce. Iu-huuuuuuu! :)
Vreun instructor de inot stiti? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu