1. Nu am scris nimic aici de aproape un an, poate si pentru ca a amutit condeiul asa cum a tacut si struna. N-am mai scris, n-am mai cantat decat ocazional, aproape accidental, as spune, si asta doar pentru ca exista Cristi Dumitrascu, un tip de treaba care nu ma lasa sa tac prea mult :)
2. Te simte uneori. Nu o stii, asa cum nici ea nu te-a cunoscut. Te intuieste doar sub zalele de arici. Nu ii e frica de tepii tai, fiindca razbat cu greu printre-ai ei. Se teme doar sa nu te raneasca din greseala, asa ca nu-ti zice nimic. Se teme doar sa nu te raneasca. Si teama asta o face sa-si furiseze privirea din calea ochilor tai, usor nelinistita, usor nelinistiti.
Dar, daca te simti fara ancora, caut-o pe ea. A ratacit de multe ori in larg si stie aproape ca in palma fundul marii si curentii care te fura. Daca te simti fara ancora, nu te innoda marinareste de orice bustean plutitor, caci si acela e dezradacinat. Caut-o pe ea. Ea stie. Ea te simte uneori. De multe ori. Te simte cand desenezi chipurile ruginite carora le furi mai apoi culoarea, te simte cand aprinzi focul viu in dansul de la malul marii. Te simte suspendat, ratacit, in asteptarea unei candele care sa-ti primeasca lumina si sa-ti dea inapoi caldura. Te simte speriat de singuratate. Dar te simte si puternic, vaslind ca sa iesi din furtuna. Foloseste momentele in care plutesti in deriva ca sa-ti aduni fortele si sa pornesti spre ea. Caut-o. Te asteapta. Te priveste pe furis. Nu simti?
https://youtu.be/ZBfSu4nGDfk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu