In bucatarie

Pt cine nu m-a mai vazut de mult pe-acolo... :)))

Elevilor mei

In cariera oricarui profesor sau invatator, vine o clipa cand tragi linie si aduni. Iti analizezi activitatea pe care ai prestat-o si cauti punctele tari si punctele slabe, ca sa stii unde ai facut bine si unde poti repara ce au stricat altii sau ce nu ai dezvoltat tu cum trebuia. Nu sunt o exceptie, se pare ca a sosit acea clipa si pentru mine.

Cand intru la clasa, nu o fac in ideea de a scapa repede de munca. La mine principiul "timpul trece, leafa merge" nu exista. Exista insa constiinta faptului ca un gest corect sau facut la timpul potrivit poate repara dezastre sau, din contra, un gest, o vorba, o privire negandite indeajuns pot ruina munca de ani intregi.

V-am invatat ca mai importante decat orice altceva sunt constiinta, iubirea si adevarul. V-am invatat ca numai Bunutul este perfect, ca oamenii pot gresi, dar ca este important sa recunoasca greseala si, pe cat posibil, s-o indrepte. V-am invatat ca limba pe care o vorbiti trebuie scrisa corect, v-am invatat ca tainele nu se intrevad prin fum de tigara sau prin aburi de alcool, ci sunt asezate cuminti intre copertele mai noi sau mai vechi ale unei carti. V-am rugat sa fiti cinstiti cu altii pentru a putea fi cinstiti cu voi insiva. V-am spus ca si parintii vostri ca modestia si generozitatea sunt cheile catre o viata adevarata si curata.

Am sustinut ani de-a randul aceste lucruri. Asa le-am invatat si eu. Unora m-am opus, pentru ca am fost un copil dificil, care nu s-a multumit cu "Asa trebuie sa faci, pentru ca asa spun eu!".

In clipa asta, nu mai stiu nici eu care este adevarul. Cu siguranta ca, undeva departe, adevarul asteapta sa fie descoperit. Si de mine, si de voi. Mi-e teama ca, invatandu-va sa fiti cinstiti, modesti si generosi, am facut din voi, fara sa vreau, potentiale victime pentru toti aceia care nu au scrupule sau constiinta. Sub haina larga si aparent calduroasa a spiritului de competitie se pot naste monstri. Monstri cu chip uman. Priviti-i drept in ochi! Nu cedati! Darurile cu care ati fost inzestrati si iubirea pe care am incercat sa o rasadesc in inimile voastre trebuie sa invinga.

Am "imbatranit". Incerc sa am rabdarea si intelepciunea de a sustine in continuare aceste idei. "Fiti cinstiti fata de voi insiva!", va spun acum. "De ce?", veti intreba voi. "Pentru ca asa spun eu!", adaug cu grimasa batranicioasa a profesorului decrepit, batjocorit de sistem si de propriii colegi invidiosi.

Ramane sa alegeti voi: va opuneti acestui "asa am zis eu" si cautati o solutie mai buna sau... poate ca totusi batrana voastra invatatoare are dreptate.

Asa-i?

Sa iei trenul potrivit!

Ascultam astazi, dupa ce am terminat orele, Europa FM. M-am delectat cu niste muzica si cu vocea vesela a lui Zafiu. Vesela pana la un punct, in care a povestit ca, venind spre radio si zappand printre muzici si emisiuni de la alte posturi, a realizat ca trenurile vietii nu trebuie lasate sa plece, ca nu trebuie sa le pierzi. Si am simtit amaraciune. Ce nasol e cand ai chestii care te framanta si tu trebuie sa zambesti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!

Sunt momente in viata cand ai atatea cotituri si toate te imbie sa te abati de la drum... De la care drum? Ne nastem cu un drum prestabilit sau ni-l tricotam noi, dupa cum ne tin andrelele si ata? Naiba stie.

Stiu ca m-am nascut intr-o zi mare si ca Bunutul a avut grija pana acum sa nu ma lase sa mor de 2 ori. Vad viata cu alti ochi. Oamenii vin si se duc. Belelele, la fel. Raman mereu eu, mai bogata cu un prieten si cu o sumedenie de experiente din care povestesc precum batranii astora mai fragezi ca mine, care musca pentru prima data din iluzia unui job mai bine platit sau din fata morgana a vorbelor frumoase cu care isi imbraca sisul oamenii nesiguri pe propria valoare. (Pfoa, ce fraza lunga!)

Mi-as dori sa nu mai lucrez in presa, sa raman numai la catedra. Dar cine plateste facturile? Despre copii.. nici nu mai incape vorba. Sunt obosita. Vreau sa vina primavara aia mai repede, ma asteapta Suzuka in amortire. Ii e dor si ei de prima explozie a tobelor la prima cheie in contact a primaverii.

Cred ca primavara asta are o cheie de contact si pentru mine. Cine imi gaseste demarorul?...

Doua acvarii EHEIM (54 l) complet echipate

Stimati cititori, pe asta nu o mai facusem :) Am mutat okaziile pe blogul personal. :))


Pentru ca vreau sa-mi fabric acvariul visurilor si sa asigur un camin decent caraseilor care au cam crescut :), m-am decis sa vand doua acvarii identice, de 54 l.


Le am din iunie, respectiv noiembrie 2009. Ambele au urmatoarea "echipare":



Acvariu Eheim Aquastar 60

volum - 54 litri

grosime geam - 4 mm

iluminare - 1 x15W

dimensiuni - 60 x 30 x 30 cm
incalzitor JÄGER - 50W

termometru clasic (unul dintre ele are un termometru in plus, stil banda, lipit pe geam)

filtru intern - Eheim 2008 (Filtru intern complet cu kit de filtrare si aerare a apei pt acvarii de apa dulce sau marina, permite inlaturarea doar a cartusului filtrant pentru curatare).

Date tehnice pentru filtru:
Capacitea acvariului: 30-60 l
Debit: 150-300 l/h
Consumul de putere: 4 W
Dimensiuni (h x l x L): 180 x 75 x 100 mm


Ambele acvarii au neon nou (65 RON), in garantie. Optional, le pot da cu doua pompe de aer Resun AC-9602 (cumparate in iulie 2010), de care sunt foarte multumita. Pompele sunt silentioase, pot sta pe piciorusele lor din cauciuc sau pot fi agatate, au variator de intensitate si cate doua iesiri.

Tot optional, pot oferi pietrele pentru oxigenarea apei cu care am dotat ulterior acvariile. Au 30 cm lungime fiecare si, pe langa utilitatea lor, creeaza imaginea frumoasa a unei perdele de aer.



Preturi:



Acvariul din iunie 2009 - 220 RON

Acvariul din noiembrie 2009 - 240 RON

TEL: 0766.66.84.20

Daca va decideti sa le luati impreuna cu pompa de aer (50 RON) si piatra (12 RON), la pretul acvariului adaugati doar 30 RON.

Wish You Were Here

O alta valoare a expresiei :)))))

Slabeste acum!...

... nu ma intreba cum, ca ma apuca nervii numai cand ma gandesc :))

1 august 2010:


10 august 2010:



16 noiembrie 2010:

Despre copii

Imi lipsesc copiii foarte mult, chiar si atunci cand plec de la scoala si raman fara ei pana a doua zi. Ultimul bastion al inocentei, al lipsei de griji, al bucuriilor marunte transformate in bucurii uriase. Dragoste, viata, fericire in cea mai pura forma a lor...

Cred ca asta este unul dintre aspectele pentru care imi iubesc meseria. Sunt un fel de mama adoptiva, cred. "Spala-te pe maini!", "Fa-ti ordine pe banca!", "Haideti sa ne jucam impreuna cu cifrele"...

Cred ca este timpul sa gust si eu din bucuria parintilor... Sa dau viata "eu"-ului mai bun, pe care sa-l iubesc si sa-l invat sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, sa picteze, sa cante, sa..., sa..., sa...

Desi imi doresc asta foarte mult, nu o voi face, desi exista multiple... posibilitati. Nu vreau sa condamn un copil la a creste fara tata. Nu e drept. Fata de nimeni.

Si acum, la nani... Noapte buna, puiule, oriunde esti...

Ultimul cer senin pentru Kiru şi Sorin la Câmpia Turzii

Viaţa are aşa un stil de a-şi bate joc de oameni...

Până la urmă, totuşi, viaţa este ceea ce primeşti de la părinţii pe care îi iubeşti şi de la cretinii care te conduc. Şi tu nu ai ce să faci, eşti prea mic în cărţile şefilor tăi ca să poţi sta la masă cu ăia care, dintr-o trăsătură de condei, hotărăsc dacă trăieşti sau mori... Aşa că te bucuri de ceea ce ţi-a mai rămas, de zbor şi de familie, sperând că nu vei fi tu acela de pe mosorul căruia viaţa îşi va scurge cu repeziciune capatul.

Şi zbori. Şi o faci aşa cum ştii tu, cu profesionalism, dar şi gândul tău zboară, odată cu tine, la cei dragi de acasă. Îţi aminteşti zambetul soţiei, o vorbă de duh spusă de copilul tău care te-a făcut să râzi sau să-ţi dai seama cât a crescut... Şi zâmbeşti... până la prima bubuitură. Arunci ochii pe bord, încerci în disperare să te coordonezi cu omul puternic cu care îţi împarţi soarta şi în care ai încredere. Auzi vocea soţiei. Auzi vâjâitul câinos şi haotic, simţi vibraţiile armăsarului care se cabrează din toate tablele şi chederele şi încerci...

Întunericul se asterne în plină amiază şi nu se mai aude nimic... Nu se mai simte nimic. Apoi se face lumină şi încerci să evaluezi. Nu mai ai ce... Încerci sa-ţi dai seama unde eşti. Nu simţi frig, nu simţi soarele care arde nefiresc pentru prima zi de noiembrie. Priveşti în jur... Fier, pământ şi urme de kerosen... Verigheta ta stă pe degetul unui om care aminteşte de tine, cel care, acum câteva minute, era în carlingă şi încerca... O portiţă de lumină se deschide şi te îmbie să păşeşti pe ea. E sărbătoare azi. Porţile Raiului sunt deschise. Din păcate pentru cei rămaşi în urma voastră, porţile Raiului au fost prea lacome... Eu ştiu că Bunuţul îi ia aşa pe cei buni, ca să le dea aripi şi în cer, dar... e drept?

Două suflete s-au pierdut din cauza indiferenţei cretinilor care ne conduc. Alte suflete rătăcesc cu privirile pierdute, întrebând: "De ce?... De ce el?..."

Lumânările ard la geamuri şi pe un câmp însângerat. Nu v-am cunoscut pe niciunul, însă asta nu mi-a oprit lacrimile... Văd durerea colegilor voştri şi a familiilor voastre şi mi-e greu să-mi păstrez sângele rece. Şi nici nu vreau! Pentru că în lumea asta de rahat mai sunt oameni care visează la etaloane umane de curaj şi sacrificiu de sine. Oameni care nu mai credeau că aşa ceva există, că numai în poveştile care vă vor legăna copiii fără tată se mai găseau...

Mi-aş dori ca statul să plătească pentru crima pe care a comis-o! Şi toţi idioţii care v-au tăiat din salarii, pensii, ore de zbor şi normă de hrană să se găsească în 2013 în carlinga unui MiG casat, la 50 m deasupra pamantului, şi să se facă praf şi pulbere, să se înfigă până în adâncurile iadului, în urlete disperate ale mamelor şi soţiilor lor, aşa cum se sfârşesc din picioare de durere acum mamele şi soţiile voastre.

Cinste eroilor de la Baza 71! Laurenţiu Chiriţă şi Sorin Avram, aţi salvat patru vieţi cu preţul vieţii voastre. Prin ultimul "cer senin" de la Câmpia Turzii aţi pătruns pe poarta Raiului... Pentru noi însă, cei rămaşi, sunteţi tot aici...


Sursa foto: MApN

Is It All Just Wasted Time?

Educatorul

Ma trezesc dimineata din ce in ce mai rar zambind, pentru ca stiu ca urmeaza o zi in care, pentru aceeasi pregatire, pentru aceeasi conditie sociala si pentru mai mult efort in activitate, pentru scapari, abateri sau pentru perfectionism o iau "in freza" din nou.

Educator este ala care stie sa inteleaga copiii, care stie sa-i mangaie si sa-i mustre in acelasi timp. Educator este ala care stie sa ajute parintele, mai ales atunci cand parintele nu poate sa-si sustina copilul, si stie sa faca asta fara a-l intoarce pe micut impotriva propriului parinte. Fara sa-i spuna: "Mama ta si tatal tau nu-s in stare?".

Educator este prostul ala care si-a lasat familia in frig in iarna asta ca sa cumpere un rahat de laptop pentru clasa. Normal, caloriferele erau o cheltuiala inutila, ce rost aveau?

Educator este ala care stie sa taca, din BUN-SIMT, atunci cand cineva vorbeste peste ele si nu-i asculta opinia.

Educator este boul ala a carui norma la serviciu depaseste 8 ore, INDIFERENT CUM isi repartizeaza munca pe parcursul zilei si INDIFERENT UNDE unde isi corecteaza caietele si se perfectioneaza.

Educator este handicapatul care a fost in stare sa continue sa munceasca zambind in fata copiilor si a parintilor, desi poate ca acasa nu a avut ce sa manance in ultimele zile si si-a privit un animal drag murind pentru ca nu a avut cu ce sa-l trateze.

Educator este ala care ia flegme peste ochi, suportand lipsa celor sapte ani de acasa ai unora.

Educator este prostul care spera ca in tara lui va rasari odata si-odata lumina.

Educatorul este un optimist care trebuie ucis.
Pasul 1 - ii tai salariul.
Pasul 2 - ii faci program dupa orele de scoala, ca sa-si piarda al doilea job, pe motiv ca "aici are cartea de munca".

Cine il conduce pe optimistul asta ar trebui sa stie ca prostul a sponsorizat actiuni ale scolii, in general, si inceputurile de an scolar la clasa, in special. Fie ca si-a mancat benzina pe drumuri care nu erau ale lui, fie ca a platit din buzunarul lui premii, fie ca a platit culegeri pt toti copiii amarati care MERITA O SANSA REALA, nu o frectie pe hartie. Sau, mai bine zis, INCA O HARTIE, ca sa justificam ce nu s-a facut, sa explicam de ce nu s-a facut, fara a puncta niste vinovati.

Educator este proasta asta, care tace si inghite. Da, asta care scrie. Da, proasta asta neingrijita care deranjeaza pe multi. Da, asta care s-a saturat sa fie tratata cu dosul (palmei) si sa fie taxata pentru orice maruntis. Acest educator vrea sa vada echitate. Si la mangaieri pe cap, si la rangi in dinti.

Acest educator nu va lipsi de la consiliul profesoral de miercuri, pentru ca tocmai a aflat ca este cel mai important om din consiliu si ca intrunirea nu se poate desfasura fara el. Acest educator va adauga la punctul "Diverse", pe ordinea de zi, schimbarea minunatei "functii" de scrib.

Parintii nu sunt obligati sa suporte gaurile scolii (ca institutie, in general, ca sistem) din buzunarul lor. Nici educatorii nu sunt obligati. Dar o fac.

Macar din decenta pentru naiva asta care scrie, sper sa dezgroape cineva bunul-simt din rahat si sa-l arunce in cuibul meu. Il spal eu si-l refolosesc. Pentru ca altora nu le face trebuinta....