Ma simt bine. Sunt acasa. In casa sufletului meu.
vineri, 22 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
Dragos Panturu
Buna.. ce-o fi,
Nu stiu cand vei citi randurile astea. Nici macar nu stiu daca "ce-o fi"-ul va fi bun sau nu. Stiu doar ca am o veste trista pe care o duc cu mine si m-am gandit sa-ti scriu de ieri, insa... e greu sa gasesti cuvinte potrivite ca sa dai o veste proasta, mai ales cand esti un strain pentru cel caruia ii scrii.
Dragos Panturu, greierasul vesel, si-a pus arcusul in cui la 35 de ani, in plina vara... Si-a croit drum printre stele, printre fulgii si bulgarii de zapada pe care i-a cantat mereu... Mi-a fost imposibil sa cred asta, insa azi (ma rog, deja e "ieri") am dat ochii cu realitatea. Am sperat pana in ultima clipa ca telefonul primit de la Cristi Dumitrascu era o gluma. N-a fost sa fie...
Asa cum se intampla de fiecare data, realizam prea tarziu ce pierdem. Asta mi s-a intamplat si mie in ultima saptamana, cand am dus pe ultimul drum trei prieteni buni. Am dat un search pe google si am gasit in blogul tau cateva postari mai vechi in care il mentionai pe Dragos. Asa am ajuns sa-ti dau e-mailul asta negru. Ca sa stii. Ca sa rememorezi si tu toate acele clipe frumoase pe care, probabil, le-ai petrecut in compania lui si sa te bucuri, ca si mine, ca ai avut ocazia sa cunosti un om cum intalnesti mai rar.
Eroii sunt puternici. Dar si eroii mai cedeaza cateodata... Isi cer tainul de liniste pe care nu l-au avut niciodata si, pentru ca aceasta dorinta le este refuzata, si-o indeplinesc singuri... Razbunarea unei societati de cacao este aceea de a le face o slujba religioasa pe fuga, fara lacas sfant, in varianta mini-demo, din cauza gestului lor de a-si curma zilele. Jenant. Un suflet care recurge la asa ceva e clar ca s-a chinuit mult. Dar cine sunt eu sa judec cutumele unui neam care nu-si mai vede drumul drept? Care si-a ingropat speranta? Care se ghideaza dupa un sistem nou, dar de (non)valori? N-am niciun drept.
Mie, ca si celorlalti prieteni si fosti colegi de scoala, de trupa etc., mi-a mai ramas doar sa merg inainte. Sa pot povesti si altora cine a fost Dragos Panturu.
Cu prietenie,
Kali
duminică, 26 iunie 2011
Noaptea cea mai grea
In fiecare an, de 12 veri incoace, noaptea asta este cel mai greu de trecut.
Nu pot dormi si nu e de mirare. Vad zbateri scurte. Aud galgaitul plamanilor capituland si inecandu-se incet-incet intr-un lichid maro, care, multumit ca i-a cucerit, se prelinge usurel in coltul drept al gurii si este sters repede si cu grija de o asistenta frumoasa si plina de compasiune...
Ochii par de sticla capruie si reflecta lumina tare aiurea, acum, ca viata s-a scurs din ei... Obrajii s-au relaxat. E un chip pe care, ciudat, nu-l mai cunosc, desi imi pare atat de familiar. Icoana mea zace moale in pat si fruntea ei isi pierde desenele pe care i le-am urmarit cu degetele de atatea ori... Imi aminteste de un pui de gaina pe care l-am crescut in copilarie. Aceeasi moliciune, aceiasi ochi, aceeasi privire, fixa si nehotarata in acelasi timp. Imi tin respiratia, sa o aud pe a lui. Suntem numai noi doi acum. Frumoasa a plecat. O simt si pe sor-mea aproape, dar nu o vad. Pentru ca nu mai vad. Au disparut pereti de salon, cearsafuri albe. A ramas doar o lumanare pe care imi vine sa o iau la palme, vazand-o asa vesela si jucausa. Trag, pe ascuns, adanc aer in piept si ascult. Nu aud nimic. Cred ca s-a terminat desprinderea...
In noaptea asta, in fiecare an, de 12 veri incoace, trag, pe ascuns, adanc aer in piept. N-am stiut niciodata sa-i spun ca il iubesc. Nici macar atunci cand atipeam in bratele lui. Cand ma mangaia prin par. Cand imi facea o cescuta de cafea. Cand se chinuia din rasputeri sa-mi bage in cap o schija de matematica. Cand mi-a pus prima data surubelnita in mana. Cand m-a ajutat sa construiesc primul meu dispozitiv de comunicat in codul Morse. Cand m-a invatat sa fac praf mine de creion si sa amestec grafitul cu vaselina, pentru a unge rulmentii bicicletei. Cand...
Am mari restante de "te iubesc". O sa ma achit de ele cand ne-om revedea. Sper sa nu ma uiti. Si sa ma ierti ca vin atat de rar la tine, inca nu accept ca esti acolo. Esti cu mine, in gandul meu, in fiecare secunda. Pietrele alea albe si mereu reci imi sunt straine. Altarul tau e in inima mea.
Ai setat niste standarde greu de egalat. Si ma bucur ca m-ai invatat perfectionista. Mi-ai dat si cel mai de pret dar: intelepciunea de a nu mai pierde clipa si de a spune "te iubesc" atunci cand trebuie. Si cui trebuie. Sunt cuvinte sfinte, pe care nu le mocirlesti pentru orice neavenit cu pretentii de prieten care "tine la tine si vrea sa te vada fericita".
Stiu ca nu ma poti citi. Dar ma auzi? Zi, ma auzi? Ma simti? Vorbeste! Ma simti? Simte-mi lacrimile curgand siroaie!
Curgeau la fel si atunci. Picaturi de "te iubesc" oferite prea tarziu...
Я люблю тебя, папа!!! Я люблю тебя, как никому не любила... Не забывай меня, я тебя не забыла. Ты это знаешь, не так? Я люблю тебя... Дай мне руку и улыбaй. Я скучаю по твою улыбку...
Nu pot dormi si nu e de mirare. Vad zbateri scurte. Aud galgaitul plamanilor capituland si inecandu-se incet-incet intr-un lichid maro, care, multumit ca i-a cucerit, se prelinge usurel in coltul drept al gurii si este sters repede si cu grija de o asistenta frumoasa si plina de compasiune...
Ochii par de sticla capruie si reflecta lumina tare aiurea, acum, ca viata s-a scurs din ei... Obrajii s-au relaxat. E un chip pe care, ciudat, nu-l mai cunosc, desi imi pare atat de familiar. Icoana mea zace moale in pat si fruntea ei isi pierde desenele pe care i le-am urmarit cu degetele de atatea ori... Imi aminteste de un pui de gaina pe care l-am crescut in copilarie. Aceeasi moliciune, aceiasi ochi, aceeasi privire, fixa si nehotarata in acelasi timp. Imi tin respiratia, sa o aud pe a lui. Suntem numai noi doi acum. Frumoasa a plecat. O simt si pe sor-mea aproape, dar nu o vad. Pentru ca nu mai vad. Au disparut pereti de salon, cearsafuri albe. A ramas doar o lumanare pe care imi vine sa o iau la palme, vazand-o asa vesela si jucausa. Trag, pe ascuns, adanc aer in piept si ascult. Nu aud nimic. Cred ca s-a terminat desprinderea...
In noaptea asta, in fiecare an, de 12 veri incoace, trag, pe ascuns, adanc aer in piept. N-am stiut niciodata sa-i spun ca il iubesc. Nici macar atunci cand atipeam in bratele lui. Cand ma mangaia prin par. Cand imi facea o cescuta de cafea. Cand se chinuia din rasputeri sa-mi bage in cap o schija de matematica. Cand mi-a pus prima data surubelnita in mana. Cand m-a ajutat sa construiesc primul meu dispozitiv de comunicat in codul Morse. Cand m-a invatat sa fac praf mine de creion si sa amestec grafitul cu vaselina, pentru a unge rulmentii bicicletei. Cand...
Am mari restante de "te iubesc". O sa ma achit de ele cand ne-om revedea. Sper sa nu ma uiti. Si sa ma ierti ca vin atat de rar la tine, inca nu accept ca esti acolo. Esti cu mine, in gandul meu, in fiecare secunda. Pietrele alea albe si mereu reci imi sunt straine. Altarul tau e in inima mea.
Ai setat niste standarde greu de egalat. Si ma bucur ca m-ai invatat perfectionista. Mi-ai dat si cel mai de pret dar: intelepciunea de a nu mai pierde clipa si de a spune "te iubesc" atunci cand trebuie. Si cui trebuie. Sunt cuvinte sfinte, pe care nu le mocirlesti pentru orice neavenit cu pretentii de prieten care "tine la tine si vrea sa te vada fericita".
Stiu ca nu ma poti citi. Dar ma auzi? Zi, ma auzi? Ma simti? Vorbeste! Ma simti? Simte-mi lacrimile curgand siroaie!
Curgeau la fel si atunci. Picaturi de "te iubesc" oferite prea tarziu...
Я люблю тебя, папа!!! Я люблю тебя, как никому не любила... Не забывай меня, я тебя не забыла. Ты это знаешь, не так? Я люблю тебя... Дай мне руку и улыбaй. Я скучаю по твою улыбку...
luni, 20 iunie 2011
Orion-UKA
Yukledim sevgimi gozyaslarima
Al gotur uzaklara, gozyaslarimdan utanma
Utanma ya da sakin beni hatirlama
Tas doldurma bagrina; git sevis baskalariyla
Eller gibi devranma
Sarilip yat kollarina, yabanci gelmesin sana
Korkma ben olmam ki yaninda
Kuytu bir yer arama; git sevis baskalariyla
Hasret vurunca bir parca, dumanli gozlerime aldirma, anilar hesap sorar sana
Aldirma aglamam omur boyunca
Kalbini koyup avuclarima; git sevis baskalariyla...
joi, 16 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
S-a terminat
In sfarsit. Cu inima rupta in cinshpe. S-a terminat. Atatea greseli intr-un timp atat de scurt. Luata de fraiera din nou. Mai e un pic insa. Tic-tac, tic-tac...
Si fiecare experienta d-asta ma inraieste. Ma indeparteaza. Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred in ce hal am ajuns. Cu numai 3-4 ani in urma eram inconjurata mereu de oameni, faceam o multime de lucruri pentru oameni. Acum nu ma mai simt in stare sa fac nici macar pentru mine. Singura mea bucurie raman copiii. Cu gandul la ei o sa plec. Atunci cand o sa plec. Cineva ar trebui sa ma salveze de mine si de efectele mele (auto)distructive. E jale...
Bunutzul sa aiba grija de sufletul meu... Ca eu nu mai sunt in stare sa discern ce e bun si ce-mi face rau.
Si fiecare experienta d-asta ma inraieste. Ma indeparteaza. Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred in ce hal am ajuns. Cu numai 3-4 ani in urma eram inconjurata mereu de oameni, faceam o multime de lucruri pentru oameni. Acum nu ma mai simt in stare sa fac nici macar pentru mine. Singura mea bucurie raman copiii. Cu gandul la ei o sa plec. Atunci cand o sa plec. Cineva ar trebui sa ma salveze de mine si de efectele mele (auto)distructive. E jale...
Bunutzul sa aiba grija de sufletul meu... Ca eu nu mai sunt in stare sa discern ce e bun si ce-mi face rau.
luni, 16 mai 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
Elevilor mei
In cariera oricarui profesor sau invatator, vine o clipa cand tragi linie si aduni. Iti analizezi activitatea pe care ai prestat-o si cauti punctele tari si punctele slabe, ca sa stii unde ai facut bine si unde poti repara ce au stricat altii sau ce nu ai dezvoltat tu cum trebuia. Nu sunt o exceptie, se pare ca a sosit acea clipa si pentru mine.
Cand intru la clasa, nu o fac in ideea de a scapa repede de munca. La mine principiul "timpul trece, leafa merge" nu exista. Exista insa constiinta faptului ca un gest corect sau facut la timpul potrivit poate repara dezastre sau, din contra, un gest, o vorba, o privire negandite indeajuns pot ruina munca de ani intregi.
V-am invatat ca mai importante decat orice altceva sunt constiinta, iubirea si adevarul. V-am invatat ca numai Bunutul este perfect, ca oamenii pot gresi, dar ca este important sa recunoasca greseala si, pe cat posibil, s-o indrepte. V-am invatat ca limba pe care o vorbiti trebuie scrisa corect, v-am invatat ca tainele nu se intrevad prin fum de tigara sau prin aburi de alcool, ci sunt asezate cuminti intre copertele mai noi sau mai vechi ale unei carti. V-am rugat sa fiti cinstiti cu altii pentru a putea fi cinstiti cu voi insiva. V-am spus ca si parintii vostri ca modestia si generozitatea sunt cheile catre o viata adevarata si curata.
Am sustinut ani de-a randul aceste lucruri. Asa le-am invatat si eu. Unora m-am opus, pentru ca am fost un copil dificil, care nu s-a multumit cu "Asa trebuie sa faci, pentru ca asa spun eu!".
In clipa asta, nu mai stiu nici eu care este adevarul. Cu siguranta ca, undeva departe, adevarul asteapta sa fie descoperit. Si de mine, si de voi. Mi-e teama ca, invatandu-va sa fiti cinstiti, modesti si generosi, am facut din voi, fara sa vreau, potentiale victime pentru toti aceia care nu au scrupule sau constiinta. Sub haina larga si aparent calduroasa a spiritului de competitie se pot naste monstri. Monstri cu chip uman. Priviti-i drept in ochi! Nu cedati! Darurile cu care ati fost inzestrati si iubirea pe care am incercat sa o rasadesc in inimile voastre trebuie sa invinga.
Am "imbatranit". Incerc sa am rabdarea si intelepciunea de a sustine in continuare aceste idei. "Fiti cinstiti fata de voi insiva!", va spun acum. "De ce?", veti intreba voi. "Pentru ca asa spun eu!", adaug cu grimasa batranicioasa a profesorului decrepit, batjocorit de sistem si de propriii colegi invidiosi.
Ramane sa alegeti voi: va opuneti acestui "asa am zis eu" si cautati o solutie mai buna sau... poate ca totusi batrana voastra invatatoare are dreptate.
Asa-i?
Cand intru la clasa, nu o fac in ideea de a scapa repede de munca. La mine principiul "timpul trece, leafa merge" nu exista. Exista insa constiinta faptului ca un gest corect sau facut la timpul potrivit poate repara dezastre sau, din contra, un gest, o vorba, o privire negandite indeajuns pot ruina munca de ani intregi.
V-am invatat ca mai importante decat orice altceva sunt constiinta, iubirea si adevarul. V-am invatat ca numai Bunutul este perfect, ca oamenii pot gresi, dar ca este important sa recunoasca greseala si, pe cat posibil, s-o indrepte. V-am invatat ca limba pe care o vorbiti trebuie scrisa corect, v-am invatat ca tainele nu se intrevad prin fum de tigara sau prin aburi de alcool, ci sunt asezate cuminti intre copertele mai noi sau mai vechi ale unei carti. V-am rugat sa fiti cinstiti cu altii pentru a putea fi cinstiti cu voi insiva. V-am spus ca si parintii vostri ca modestia si generozitatea sunt cheile catre o viata adevarata si curata.
Am sustinut ani de-a randul aceste lucruri. Asa le-am invatat si eu. Unora m-am opus, pentru ca am fost un copil dificil, care nu s-a multumit cu "Asa trebuie sa faci, pentru ca asa spun eu!".
In clipa asta, nu mai stiu nici eu care este adevarul. Cu siguranta ca, undeva departe, adevarul asteapta sa fie descoperit. Si de mine, si de voi. Mi-e teama ca, invatandu-va sa fiti cinstiti, modesti si generosi, am facut din voi, fara sa vreau, potentiale victime pentru toti aceia care nu au scrupule sau constiinta. Sub haina larga si aparent calduroasa a spiritului de competitie se pot naste monstri. Monstri cu chip uman. Priviti-i drept in ochi! Nu cedati! Darurile cu care ati fost inzestrati si iubirea pe care am incercat sa o rasadesc in inimile voastre trebuie sa invinga.
Am "imbatranit". Incerc sa am rabdarea si intelepciunea de a sustine in continuare aceste idei. "Fiti cinstiti fata de voi insiva!", va spun acum. "De ce?", veti intreba voi. "Pentru ca asa spun eu!", adaug cu grimasa batranicioasa a profesorului decrepit, batjocorit de sistem si de propriii colegi invidiosi.
Ramane sa alegeti voi: va opuneti acestui "asa am zis eu" si cautati o solutie mai buna sau... poate ca totusi batrana voastra invatatoare are dreptate.
Asa-i?
marți, 15 februarie 2011
Sa iei trenul potrivit!
Ascultam astazi, dupa ce am terminat orele, Europa FM. M-am delectat cu niste muzica si cu vocea vesela a lui Zafiu. Vesela pana la un punct, in care a povestit ca, venind spre radio si zappand printre muzici si emisiuni de la alte posturi, a realizat ca trenurile vietii nu trebuie lasate sa plece, ca nu trebuie sa le pierzi. Si am simtit amaraciune. Ce nasol e cand ai chestii care te framanta si tu trebuie sa zambesti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!
Sunt momente in viata cand ai atatea cotituri si toate te imbie sa te abati de la drum... De la care drum? Ne nastem cu un drum prestabilit sau ni-l tricotam noi, dupa cum ne tin andrelele si ata? Naiba stie.
Stiu ca m-am nascut intr-o zi mare si ca Bunutul a avut grija pana acum sa nu ma lase sa mor de 2 ori. Vad viata cu alti ochi. Oamenii vin si se duc. Belelele, la fel. Raman mereu eu, mai bogata cu un prieten si cu o sumedenie de experiente din care povestesc precum batranii astora mai fragezi ca mine, care musca pentru prima data din iluzia unui job mai bine platit sau din fata morgana a vorbelor frumoase cu care isi imbraca sisul oamenii nesiguri pe propria valoare. (Pfoa, ce fraza lunga!)
Mi-as dori sa nu mai lucrez in presa, sa raman numai la catedra. Dar cine plateste facturile? Despre copii.. nici nu mai incape vorba. Sunt obosita. Vreau sa vina primavara aia mai repede, ma asteapta Suzuka in amortire. Ii e dor si ei de prima explozie a tobelor la prima cheie in contact a primaverii.
Cred ca primavara asta are o cheie de contact si pentru mine. Cine imi gaseste demarorul?...
Sunt momente in viata cand ai atatea cotituri si toate te imbie sa te abati de la drum... De la care drum? Ne nastem cu un drum prestabilit sau ni-l tricotam noi, dupa cum ne tin andrelele si ata? Naiba stie.
Stiu ca m-am nascut intr-o zi mare si ca Bunutul a avut grija pana acum sa nu ma lase sa mor de 2 ori. Vad viata cu alti ochi. Oamenii vin si se duc. Belelele, la fel. Raman mereu eu, mai bogata cu un prieten si cu o sumedenie de experiente din care povestesc precum batranii astora mai fragezi ca mine, care musca pentru prima data din iluzia unui job mai bine platit sau din fata morgana a vorbelor frumoase cu care isi imbraca sisul oamenii nesiguri pe propria valoare. (Pfoa, ce fraza lunga!)
Mi-as dori sa nu mai lucrez in presa, sa raman numai la catedra. Dar cine plateste facturile? Despre copii.. nici nu mai incape vorba. Sunt obosita. Vreau sa vina primavara aia mai repede, ma asteapta Suzuka in amortire. Ii e dor si ei de prima explozie a tobelor la prima cheie in contact a primaverii.
Cred ca primavara asta are o cheie de contact si pentru mine. Cine imi gaseste demarorul?...
sâmbătă, 12 februarie 2011
Doua acvarii EHEIM (54 l) complet echipate
Stimati cititori, pe asta nu o mai facusem :) Am mutat okaziile pe blogul personal. :))
Pentru ca vreau sa-mi fabric acvariul visurilor si sa asigur un camin decent caraseilor care au cam crescut :), m-am decis sa vand doua acvarii identice, de 54 l.
Le am din iunie, respectiv noiembrie 2009. Ambele au urmatoarea "echipare":
Acvariu Eheim Aquastar 60
volum - 54 litri
grosime geam - 4 mm
iluminare - 1 x15W
dimensiuni - 60 x 30 x 30 cm
incalzitor JÄGER - 50W
termometru clasic (unul dintre ele are un termometru in plus, stil banda, lipit pe geam)
filtru intern - Eheim 2008 (Filtru intern complet cu kit de filtrare si aerare a apei pt acvarii de apa dulce sau marina, permite inlaturarea doar a cartusului filtrant pentru curatare).
Date tehnice pentru filtru:
Capacitea acvariului: 30-60 l
Debit: 150-300 l/h
Consumul de putere: 4 W
Dimensiuni (h x l x L): 180 x 75 x 100 mm
Ambele acvarii au neon nou (65 RON), in garantie. Optional, le pot da cu doua pompe de aer Resun AC-9602 (cumparate in iulie 2010), de care sunt foarte multumita. Pompele sunt silentioase, pot sta pe piciorusele lor din cauciuc sau pot fi agatate, au variator de intensitate si cate doua iesiri.
Tot optional, pot oferi pietrele pentru oxigenarea apei cu care am dotat ulterior acvariile. Au 30 cm lungime fiecare si, pe langa utilitatea lor, creeaza imaginea frumoasa a unei perdele de aer.
Preturi:
Acvariul din iunie 2009 - 220 RON
Acvariul din noiembrie 2009 - 240 RON
TEL: 0766.66.84.20
Daca va decideti sa le luati impreuna cu pompa de aer (50 RON) si piatra (12 RON), la pretul acvariului adaugati doar 30 RON.
Pentru ca vreau sa-mi fabric acvariul visurilor si sa asigur un camin decent caraseilor care au cam crescut :), m-am decis sa vand doua acvarii identice, de 54 l.
Le am din iunie, respectiv noiembrie 2009. Ambele au urmatoarea "echipare":
Acvariu Eheim Aquastar 60
volum - 54 litri
grosime geam - 4 mm
iluminare - 1 x15W
dimensiuni - 60 x 30 x 30 cm
incalzitor JÄGER - 50W
termometru clasic (unul dintre ele are un termometru in plus, stil banda, lipit pe geam)
filtru intern - Eheim 2008 (Filtru intern complet cu kit de filtrare si aerare a apei pt acvarii de apa dulce sau marina, permite inlaturarea doar a cartusului filtrant pentru curatare).
Date tehnice pentru filtru:
Capacitea acvariului: 30-60 l
Debit: 150-300 l/h
Consumul de putere: 4 W
Dimensiuni (h x l x L): 180 x 75 x 100 mm
Ambele acvarii au neon nou (65 RON), in garantie. Optional, le pot da cu doua pompe de aer Resun AC-9602 (cumparate in iulie 2010), de care sunt foarte multumita. Pompele sunt silentioase, pot sta pe piciorusele lor din cauciuc sau pot fi agatate, au variator de intensitate si cate doua iesiri.
Tot optional, pot oferi pietrele pentru oxigenarea apei cu care am dotat ulterior acvariile. Au 30 cm lungime fiecare si, pe langa utilitatea lor, creeaza imaginea frumoasa a unei perdele de aer.
Preturi:
Acvariul din iunie 2009 - 220 RON
Acvariul din noiembrie 2009 - 240 RON
TEL: 0766.66.84.20
Daca va decideti sa le luati impreuna cu pompa de aer (50 RON) si piatra (12 RON), la pretul acvariului adaugati doar 30 RON.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)