Romanism

Pestisorul de aur, prins in undita de un roman:

- Ia zi, ma, ca sa nu mai pierdem timpu': cati bani vrei, ce tara vrei sa conduci si cati centimetri de scula ti-ar trebui, 'tu-va muma-n cur de romani, ca n-ati cere unu' o carte sau un bilet la teatru ...

Je T'Aime

Nu-mi place deloc franceza. N-am invatat-o in scoala, poate si de asta nu rezonez cu ea. Muzica frantuzeasca nu-mi spune nimic. O inculta - veti spune. Si poate aveti dreptate.

Am rasfoit usurel in seara asta blogul unei foste colege din presa. Intr-o postare a ei am intalnit o piesa pe care o auzisem mai demult si din care nu intelegeam decat refrenul. "Je t'aime" - Lara Fabian. Am zambit la gandul ca injuraturile si declaratiile de dragoste sunt primele lucruri pe care le inveti dintr-o limba straina. Dati timpul inapoi si veti vedea ca asa e.

Sunt destul de deprimata. Ma roade din ce in ce mai des faptul ca nu mai cant. Copiii si cantatul ma implineau candva. Apoi Suzette a inlocuit cantatul. Ea mi-a oferit libertate. Ma simt goala pe dinauntru si nu stiu de ce. Ma uit in jur si imi dau seama ca fac ceea ce trebuie. Imi doresc sa mai fac si ceea ce vreau. Ma asteapta o vara grea, fara pauze la job, ca asa e cand esti mai nou.

Poate si evenimentele din ultimele zile m-au secat. Azi am fost la tata... Am fumat o tigara cu el si am realizat ca au trecut aproape 11 ani de cand nu mai e si lacrimile curg la fel... Stiu sigur ca, daca ar fi trait, si viata mea ar fi fost alta...



D’accord, il existait d’autres façons de se quitter
Quelques éclats de verres auraient peut être pu nous aider
Dans ce silence amer, j’ai décidé de pardonner
Les erreurs qu’on peut faire à trop s’aimer
D’accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégais
Je t’ai volé ce sang qu’on n’aurait pas dû partager
A bout des mots, des rêves je vais crier

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinema
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

M-am nascut in secolul gresit

Cred ca de-aia inca mai visez la cavaleri, cai albi si dreptate. Singurul avantaj ca m-am nascut acum este ca am motocicleta, apa calda curenta si sapun. In rest...

Prietenilor mei...

Se inchide usa. Cred ca e o usa, nu?... Hei! Nu! Nu! Nu ma inchideti aici! Urasc intunericul si singuratatea! Nu inchideti!...

Ceva mai devreme am simtit picaturi reci pe obraz. Ploua. Ce ciuda imi este... As scoate motorul la o plimbare. Da, da, nu fiti pisalogi, nu e cazul cu mine, stiti bine ca intotdeauna imi pun echipamentul si apoi ies, nu plec asa, de nebuna, fara protectii. Si nici nu-i dau gaz. Of, asa m-as plimba... Poate ca, de data asta, mai iau pe cineva cu mine. Sau poate ca merg eu cu cineva, prea am dus dorul plimbarilor cu motorul. Zilele astea m-am mai plimbat cu un prieten, insa nu-l mai gasesc, nu-mi mai raspunde la telefon. Si - ciudat! - nici telefonul meu nu mai suna. Totusi, sunteti toti pe aici, chiar nu ma vede nimeni? Alexa? Ionut? Tibi? Pareti preocupati. Si chipurile voastre... Pamantii si triste. Hai, ma, bagati-ma in seama, nu mai stati asa suparati! Cine v-a suparat?

Eeeee, stau acum sa ma rog de voi!.. Mai incerc un telefon, poate dau de Adi, cu el m-am plimbat acum cateva zile... Si totusi ceva se intampla pe aici. Incerc sa ridic telefonul si nu pot. Ce-aveti, ma, de plangeti? Incepeti sa ma speriati...

S-a oprit ploaia in momentul in care ati inchis usa. Nu mai simt picaturi reci pe obraz. Degeaba e primavara. E atat de intuneric...


Imi pare rau, Mada... Soselele Raiului sunt mereu luminate... Si asfaltul bun... Sa-l imbratisezi pe Rontz din partea noastra... See you on the other side...

Cautam parinti dragastosi...

... care sa ne iubeasca asa cum ne-au iubit fostii nostri parinti. Oferim dragoste neconditionata si momente pline de umor. Avem 6 saptamani, suntem intzarcatzi, deparazitati si ne vaccinam curand.
Ursu si Mushetzica.









Va saluta si asteapta sa va cunoasca personal parintii nostri, Lassie si Nelson:


0766.66.84.20.

Nu mai visez

Ma ingrijoreaza treaba asta. Nu mai visez. Nu mai simt ca am viitor, nici macar trecutul nu ma mai misca... Stau spanzurata... Ca neviii si nemortii...

Astept un semn. Am obosit.




Hoy - Gloria Estefan

Tengo marcado en el pecho todos los dias que el tiempo no me dejo estar aqui
Tengo una fe que madura que va conmigo y me cura desde que te conoci

Tengo un huella perdida entre tu sobra y la mia que no me deja mentir
Soy una moneda en la fuente tu mi deseo pendiente mis ganas de revivir

Tengo una mańana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado
Tengo el mar del otro lado
tu eres mi norte y mi sur

Cor:
Hoy voy a verte de nuevo
voy a envolverme en tu ropa
sursurame en tu silencio cuando me veas llegar

Hoy voy a verte de nuevo
voy a alegar tu tristeza
vamos a hacer una fiesta pa'que este amor cresca mas

Tengo una frase colgada entre mi boca y mi almohada que me desnuda ante ti
Tengo una playa y un pueblo que me acompańa de noche cuando no estas junto a mi

Tengo una mańana constante y un aquarela esperando verte pintado de azul
Tengo tu amor y tu suerte y un caminito empinado
Tengo el mar del otro lado
tu eres mi norte y mi sur

(Cor 2x):
Hoy voy a verte de nuevo
voy a envolverme en tu ropa
sursurame en tu silencio cuando me veas llegar

Hoy voy a verte de nuevo
voy s alegar tu trïsteza
vamos a hacer una fiesta pa'que este amor cresca mas

Tic-tac...

E de-a dreptul dubios cum te poti simti singur cu atata lume in jur... Toata harmalaia se reduce la tacere si te auzi: "Tic-tac, tic-tac...". Inca nu e ceasul, mai stai un pic.




The Islander - Nightwish

An old man by a seashore
At the end of day
Gazes the horizon
With seawinds in his face
Tempest-tossed island
Seasons all the same
Anchorage unpainted
And a ship without a name

Sea without a shore for the banished one unheard
He lightens the beacon, light at the end of world
Showing the way lighting hope in their hearts
The ones on their travels homeward from afar

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

The albatross is flying
Making him daydream
The time before he became
One of the world`s unseen
Princess in the tower
Children in the fields
Life gave him it all:
An island of the universe

Now his love`s a memory
A ghost in the fog
He sets the sails one last time
Saying farewell to the world
Anchor to the water
Seabed far below
Grass still in his feet
And a smile beneath his brow

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

So long ago....

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind so long ago

adica:

Un batran, langa malul marii
La sfarsitul zilei
Priveste in zare
Si briza ii mangaie fatza
E o insula ravasita de furtuni,
In care toate anotimpurile sunt la fel,
Ancora a fost stearsa
De pe un vas fara nume.

Marea-i fara tarm pentru blestematii pe care nu-i aude nimeni
El aprinde farul, o lumina la capatul lumii
Le arata drumul aprinzand lumina sperantei in inimile lor
Aceia care se intorc acasa de departe

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult

Albatrosul zboara
Si-l face sa viseze cu ochii deschisi
La vremea de dinainte ca el sa devina
Unul dintre cei nevazuti de ceilalti
Printesa din turn,
Copiii care zburda pe campii
Viata i-a daruit tot:
O insula in univers.

Acum iubeste o amintire,
O fantoma in ceata.
Ridica velele pentru ultima data
Isi ia adio de la lume
Arunca ancora in apa,
Fundul marii e foarte adanc
Iarba inca ii atinge picioarele
Si un zambet apare sub mustata.

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult

Demult...

Acest cantec este pentru de mult uitata
Lumina de la capatul lumii
Cand orizontul plange
Lacrimile pe care el le-a lasat in urma-i demult

Imi cumpar pusca din banii statului!

In fiecare zi, cand ies cu Nelson la plimbare, caut o sticla de plastic cu care sa ne jucam. Ma topesc cand il vad alergand vesel, cand latra fericit si asteapta sa-i arunc sticla.

Dintr-un colt al parcarii, fie vara, fie iarna, patru ochi urmaresc jocul nebun al potaii mele si zambesc. Se bucura sincer de prezenta lui iar el ii simte, astfel ca se duce sa-i salute de fiecare data.

Este Luca, insotit de tatal sau. Luca nu este un copil ca oricare. Nici parintii lui nu sunt parinti ca oricare. Sunt oameni pentru care timpul si banii nu inseamna fericire. Si-au lasat joburile bine platite si muncesc in ture, ca sa nu-si lase fiul singur. Nu au gasit pe nimeni care sa le poata suplini absenta mai mult de doua ore. S-au sacrificat. Traiesc ca soarele si luna, se intalnesc doar seara sau dimineata, cand unul vine dupa tura de noapte, iar celalalt pleaca la munca. Totul, ca sa-si ajute fiul. Da, pe Luca.



Are aproape 14 ani, zace intr-un scaun cu rotile, foloseste pampersi si nu poate vorbi. Nu poate spune ce-l doare, se trezeste noaptea ca din cosmar si urla... Urla... Doar pe ghicite iti dai seama ca-l doare un dinte, ca-l dor rinichii, ca ii este foame sau ca vrea sa se joace. Cand se joaca, iti cauta mainile si-ti loveste palmele una de cealalta, ca sa-l aplauzi. Si merita aplauze, pentru felul in care rezista cu ajutor minim din partea statului, care-si bate joc de el si de familia lui.

Cand era mai mic, trebuia sa poarte corset pentru coloana. A avut statul grija sa-i ia masuri, sa-l confectioneze si sa i-l dea dupa 3 luni, cand copilul deja a crescut si nu mai era bun. La fel si cu pantofii ortopedici. La fel si recuperarea. Bani aruncati aiurea. Va jur ca, daca imi pica in mana candva suma pe care statul a decontat-o pentru aceasta munca in bataie de joc, cumpar o arma si va impusc pe toti cei care ne guvernati! In genunchi si in maini. Ca sa vedeti ce inseamna scaunul cu rotile si cum este sa nu poti nici macar la fund sa te stergi singur! Scarbelor!


Dati o mana de ajutor familiei Stan! Statul isi bate joc de ei!

CONT LEI RAIFFEISEN BANK: RO70RZBR 0000060012304747



Cititi si voi, sa vedeti cum arata o hartie de rahat a statului, in care, cu multe vorbe frumoase "de specialitate", se sterg pe bocanci cu sufletele acestei familii:

Cele zece porunci

Le-am gasit mai demult si cred ca sunt piatra de temelie pentru cariera didactica:

1. Zâmbeşte!!! Zâmbetul te va apropia de elevi;
2. Ascultă-i pe elevii tăi! Vei fi mirat de câte au să-ţi spună;
3. În lecţie, mulţumeşte-te cu rolul secundar,dar interpretează-l astfel încât să meriţi un Oscar!
4. Încearcă să-ţi cunoşti elevii! Tratează-i diferenţiat!
5. Priveşte-i pe elevi ca pe propriii tăi copii! Iubeşte-i şi preocupă-te de viaţa lor!
6. Nu călca pe sufletul lor! Nu-i umili!
7. Învaţă-i să înveţe!
8. Învaţă-i să fie propriul lor dascăl, cel mai aspru şi cel mai exigent!
9. Nu te enerva!
10. Zâmbeşte! Punct şi de la capăt.

Avatar.. sau nu

Iata-ma: