Astazi e ziua mea :)

Astazi e ziua meaaaaaaa,
Zi frumoasa ca mineeeeee... (se vede cat e de frumoasa: frig, flescaiala etc.)

Nimic nu poate fi mai "minunat" decat sa primesti vesti de ziua ta. Tocmai am aflat ca tre sa fac un drum la Fundeni, ca nu mai pot amana. Minunat, ce sa zic...

Da'... pana la urma, nimeni nu e vesnic. Poate doar Dumnezeu. Si nimic nu e interminabil, cu o singura exceptie: prostia.

Aveti grija de voi. ;)

Ziua N - Nu rade de visurile cuiva...

Oamenii care nu au visuri... ei, bine, nu au prea multe...

Ziua 2

"Buna dimineata, prieteni!" - zic eu la pranz :) Abia m-am trezit (de fo 2 ore). Am dormit mult, 4 ore este deja un interval exagerat:)

Intrucat aseara mi s-a terminat smacolina cu care lipesc piatra de perete, tre sa ma duc sa iau alta. Si parchetul. Stay tuned! :)

Statul roman dezvolta creativitatea - Ziua 1

M-am trezit luni dimineata gata plictisita. Este prima zi din saptamana de concediu fara plata pe care mi l-a acordat Guvernul in semn de multumire pentru munca pe care o fac si pentru impozitele pe care (nu o sa le mai) platesc. M-am trezit, deci, plictisita si cu un gust amar in gura. Cred ca este de la tara in care traiesc.

Marti, adica azi, dovada ca traiesc precum un caine pe lant (acasa-serviciu-acasa) a venit in cateva secunde. Trebuie sa fac ceva, nu-s obisnuita sa stau, desi imi jur de multe ori ca nu mai fac nimic si ca, daca imi mai vine cheful de munca - vorba bancului - stau cuminte, intr-un colt, si astept sa-mi treaca. Pentru ca m-am saturat sa-mi primesc musafirii in bucatarie, pe multele doua scaune pe care le am, m-am hotarat sa iau problema in mana; am scrutat zarea, dulapurile si buzunarele dupa toate fisele din casa, m-am inchinat la zeul bancomatelor si iata-ma la shopping.

Nu mai conteaza ca ninge de rupe locul, ca viscolul si-a gasit in ghetele mele loc de joaca. Merg inainte ca tancul rusesc, cautand parchet. De ce parchet? Pentru ca tocmai azi dimineata, cu intarziere de 2 ore (da' cine mai numara?), mi-a venit noua canapea pentru sufragerie. Ca sa nu-mi mai primesc musafirii in bucatarie...

Proasta inspiratie sa pleci la cumparaturi cu bani putini si fara Xanax la bord. Cand vezi un pret de 45-154 lei pentru metrul patrat de parchet care arata un pic mai bine decat furnirul de cosciug, te ia asa, usor, cu racoare pe sira spinarii, iti reamintesti toata gramatica, toate mamele, toti sfintii si toate sarbatorile care pot fi pomenite in combinatii de tipul "mi-as", "le-as", "-te-n" si alte exemple mirifice de vocabular suburban. Acest vocabular este o "binefacere" in stare latenta, stiti voi, a traiului la comun cu tot felul de giboni analfabeti si inculti, cu unghiuta lunga la degetul mic (de preferinta jegoasa), cu ghiuluri cat un furuncul si cu "impresii" cat casa.

Uda la picioare, de la zapada, si cu spume la gura, de la "urarile" cu cratime, ma reintorc la cotet, la timp ca sa prind tot poleiul posibil si sa fac slalom printre cretini in spatele blocurilor, ca printre aia care blocau tot Iuliu Maniu-ul n-aveam loc, desi am un Tico. Am ajuns, vesela, la centrul de debitat pal melaminat, unde, ca de obicei, zambesc politicos, platesc si tot ca de obicei nu mi se da bon fiscal si sunt trimisa pe teren sa-l caut pe "Cristi" (asa il cheama acum), ca sa-i spun ce are de facut. Intrucat Departamentul Cristi este foarte ocupat cu circularul, sunt trimisa frumusel sa ofer detaliile despre cant (ala ABS, nu ala Immanuel) unui "zan" care zambea cu o flegma in varful buzelor. Poate ca nu era o flegma, totusi, ci doar felul lui de a spune "clientul nostru - stapanul nostru". Exemplarului biped, blond si flegmuitor ii explic ca tre sa cantuiasa o minunata placa de pal melaminat de 2 metri pe 2,70 metri (adica netaiata) si cu asta e gata comanda. Gibonul simpatic plaseaza flegma pe palul unui client si ma intreaba, foarte sigur pe el, daca o foaie de 4 metri nu am gasit. Simt ca ma ia peste picior, ii explic politicos ca n-are el scoala cata vacanta am avut eu si ca un loc de munca in zilele noastre e destul de dificil de pastrat, cu obiceiuri ca ale lui. Ii arat ce am eu mai valoros, adica spatele, si ma tirez lipa-lipa, fleosc! spre masina. Spre masina blocata, desigur, langa bordura de alti mai-sus-amintiti giboni, care au parcat in paralel si m-au blocat. Fo 5 masini, asa, ca sa ma satur. Rasete in "tribune". Gibonii se uitau la mine ca la film, sa vada cum ies din parcare. Pornesc motorul si astept. Gibonii rad. Claxonez scurt. Gibonii rad. Accelerez si derapez la 5 cm de Audi-ul unuia. Gibonii "e nervosi". "Ce ai, fa, nu poti sa astepti?". Ma grabesc spre casa, sa vad daca gibonii "mi-au umplut frigiderul" sau tot alb13 ca Dacia este.

Frigiderul e alb imaculat, e virgin, ca sa zic asa. Zapada e alba. Spumele mele sunt albe. Toata tara e alba, dar numai pe dinafara. Oamenii care o "locuieste" "e" negri la suflet.

Plec sa-mi pescuiesc sotul de la serviciu. Nu mi-a iesit treaba asta, ne-am intalnit "half-way". Este deja 6 seara. Peste cateva minute si magazine, ma uit la ceas si vad ca e 9.30 seara si mai am ceva de lucru acasa, la masina de cusut. Ajung, mancam, ma apuc de cusut, livrez colegei costumasul pentru serbarea lui fiu-sau.

Si in acest mod simplu, s-a facut 1 noaptea si m-am apucat de zugravit un perete, pe care l-am condamnat sa arate cam cum ma simt io in tara asta: de cacao.

Before:


si after - step 1:



Si acum ma culc. Maine - episodul 2 ;)

PS: N-am avut somn. Iata o parte din episodul 2 :)) E 5 dimineata deja :))

Lyube - Soldat

СОЛДАТ

Тpетьи сyтки в пyти, ветеp, камни, дожди,
Всё впеpёд и впеpёд, pота пpёт наша, пpёт
Тpетьи сyтки в пyти, слышь, бpаток, не гpyсти
Ведь пpиказ есть пpиказ, знает каждый из нас.

Hапишите письмецо, нет его доpоже для бойцов,
Hапишите паpy слов вы девчата для своих пацанов.

И на pассвете впеpёд yходит pота солдат
Уходит, чтоб победить и чтобы не yмиpать
Ты дай им там пpикypить, товаpищ стаpший сеpжант
Я веpю в дyшy твою солдат, солдат, солдат

Тpетьи сyтки в пyти, ветеp, камни, дожди
Hа pассвете нам в бой, день начнётся стpельбой.
Тpетьи сyтки в пyти, кто бы знал что нас ждёт,
Тpетьи сyтки в пyти и pассвет настаёт.

Hапишите письмецо как живет там наш pодимый дом?
Из далёка-далека пpинесyт его мне облака.
И на pассвете впеpёд yходит pота солдат

Падала земля, с неба падала земля
Разpывая кpик в небе "Падла ты, война!"
Плавилась бpоня, захлебнyлся автомат
Заглянyл в глаза ты смеpти, гваpдии сеpжант!

Alta trupa beton: Lyube

Astea sunt versurile:

Ты неси меня, река

Ты неси меня, река, за крутые берега,
Где поля мои поля, где леса мои леса.
Ты неси меня, река, да в родные мне места,
Где живет моя краса, голубы у нее глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

За туманом огонек, как же он еще далек?
Ты мне, ветер, помоги, милой весточку шепни.
Знаю, ждет меня краса,
Проглядела в ночь глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

Ты неси меня, река, за крутые берега.
Ты неси меня, река, за крутые берега.
Голубы у нее глаза.

Как ночка темная,
Как речка быстрая,
Как одинокая луна,
На небе ждет меня она.

Si traducerea, ca sa nu ma injurati :)

Poartă-mă, râule!

Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
Acolo unde sunt câmpurile mele, acolo unde sunt pădurile mele,
Poartă-mă, râule, spre locul unde m-am nascut,
Unde trăieşte frumoasa mea cu ochi albaştri.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Prin ceaţă apare focul, cum se face că e încă aşa de departe?
Vântule, tu să mă ajuţi, şoptindu-mi veşti dulci,
Ştiu, mă aşteaptă frumuseţea,
Privind noaptea în ochi.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
Poartă-mă, râule, spre munţii abrupţi,
La frumoasa mea cu ochi albaştri.

Ca noaptea întunecată,
Ca pârâul repede,
Ca luna fără pereche,
Aşa mă aşteaptă ea pe cer.

Muzica de "acasa"

Nevena Tzoneva... O forta descoperita la "Music Idol" in Bulgaria.





Nevena este un exemplu de persoana care nu se dezbraca si nu face "100 de metri paturi" prin asternuturile cine-stie-carui libidinos care traverseaza o criza de identitate masculina.

Sa nu-ti vina sa le bati cu caramida peste dinti pe toate panaramele oxigenate care se sparg in figuri la noi? Cred ca o caramida nu ajunge, trebuie ceva mai mare...

Cand mi se face dor...

... de tine, ascult piesa asta. Te iubesc mult!

Noapte buna, Cornelus, oriunde ai fi...



"Santa Fe"


Santa Fe


They say that no man is an island
And good things come to those who wait,
But the things I hear are there just to remind me
Every dog will have his day.

The spirits, they intoxicate me
I watched them infiltrate my soul
They try to say it's too late for me
Tell my guns I'm coming home

I swear I'm gonna live forever
Tell my maker he can wait
I'm riding somewhere south of heaven
Heading back to Santa Fe
It's judgment day in Santa Fe

Once I was promised absolution
There's only one solution for my sins
You gotta face your ghosts and know with no illusions
That only one of you is going home again

And I blame this world for making a good man evil
It's this world that can drive a good man mad
And it's this world that turns a killer into a hero
Well I blame this world for making a good man bad

Now I ain't getting into heaven if the devil has his way
I swear I'm gonna live forever
Heading back to Santa Fe
Got debts to pay in Santa Fe
It's judgment day in Santa Fe
Lord, have mercy...


So, I save a prayer when I need it most
To the Father, Son and the Holy Ghost
And sign it "From a sinner with no name"
When I meet my maker
Will he close the book on the hearts I broke and the lives I took ?
Will he walk away 'cause my soul's too late to save ?

Now I ain't getting into heaven
If the devil has his way...
I swear I'm gonna live forever
Heading back to Santa Fe,
Got debts to pay in Santa Fe,
It's judgment day in Santa Fe...

Cel mai slab il salveaza pe cel mai destept

TEORIE



Turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vanata,de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol.Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel, prin eliminarea celor mai slabi membri, se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei.

Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula. Consumul de alcool, dupa cum se stie, omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe. In acest mod, consumul regulat de bere distruge cele mai slabe celule cerebrale, facand creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta. Acesta este si motivul pentru care intotdeauna te simti mai destept dupa cateva beri...


PS: Textul nu-mi apartine. Da' e fain :)

Banc. Oare e banc?...

Mor hartiile de 1 milion. Ajung la poarta raiului...
Deschide Sf. Petru:
- Am murit, vrem sa intram!
- Ah, da... stati aicea, in fatza..., la coada..., pana va zic io sa intrati.
Mor hartiile de 500 de mii... La fel:
- Stati aicea toate...
Mor si alea de 100 de mii. La fel.
Mor hartiile de 10 mii. Ajung la poarta. Vine Sf. Petru si le intampina:
- Da, sigur, sigur, intrati!
Le face loc si iese scandal:
- Pai cum, ele intra primele, sunt doar de 10 mii!!!
- Pai da, da' pe ele le-am mai vazut pe la biserica, pe voi nu!


TH!NK!

Back from the roots ;)

I'm back. I've felt, drunk, smelled, touched, enjoyed my roots. I'm proud.



este continuarea fireasca a povestii de aici:

http://kalimeradreaming.blogspot.com/2008/08/begining-roen.html

Bănel experimentează :)

Azi, ca şi ieri, i-am lăsat lui Bănel toate uşile şi geamurile deschise. M-am fâţâit pe lângă el şi i-am pus de mâncare pe geam. L-am pus pe pervaz. A chirăit ca de obicei, apoi a zburat vizavi, în luminator, la un alt geam. A stat acolo vreo 20 min, apoi l-am strigat şi am pocnit din degete aşa, ca la horă, şi a venit. Între timp, se dusese la un alt geam, exact deasupra mea, deci nu ma vedea (pt ca sunt o mulţime de aparate de aer condiţionat montate). Deci m-am convins: vine cand il strig şi pocnesc din degete. Are memoria locului de unde a plecat, memorie auditivă şi îmi recunoaşte vocea. ;) Am un copil cu... pene :))

Bănel

Vineri, 19,06,2009, între spumele de a merge cu metroul la muncă, infernala căldură de la ora 1.20 la prânz şi casca moto pe care i-o promisesem cuiva, dau să intru la metrou şi surprind cu coada ochiului un individ "rrom" care dădea cu piciorul într-o cioară şi-i spunea "Marş, cioară, d-aici!". În ciuda "ineditului" situaţiei, m-am scandalizat instant, însă am fost laşă şi nu am avut curaj să-i spun dobitocului vreo două, că nu era singur şi la câţi "curajoşi" aveam în preajmă...

M-a frapat faptul că cioara, în loc să zboare speriată, s-a dus un pic mai încolo. M-am uitat mai atent: nu era cioară, era stăncuţă, ba încă pui. M-am apropiat încet, a zburat până aproape de mâna curentă a scărilor rulante. Pâş-pâş şi hap! Am prins-o. A călătorit cu mine din Militari în Pipera, la job, unde am ţinut-o într-o cutie găurită, apoi i-am dat drumul în birou, pe un dulap, până i-a "ştampilat" mac-ul lu' şefu'. Am pitit-o în cutie la loc, ca să nu mă linşeze. :D

Acasa am ajuns după vreo 8 ore; se chirăia întruna, ca să-i dau să mănânce. Ce este absolut remarcabil: ştiam că sunt deştepte, dar nici chiar aşa. A învăţat, în mai puţin de 36 de ore, să zboare prin casă, să ia curbe ca sa treacă "safe" prin uşile deschise, să mă caute, să mă cheme, să vină când o chem - şi asta, fără cel mai mic efort. Chiar se străduieşte să mănânce singură din când în când. Mă refer la stăncuţă ca la o "ea", dar, de fapt, este un "el".

L-am botezat "Bănel", deşi, de cele mai multe ori, îl strig "Stăncuţă". Iată-l. Ataşez şi un filmuleţ unde ezită uşor, dar sunt sigură că înţelegeţi exact ce vreau să spun, în legătură cu inteligenţa lui. Filmuleţul este făcut la nici 48 de ore de când locuim împreună şi se plictisise de atât dresaj.





Acum doarme pe monitor :))

Invidia genereaza riduri

"Numai dupa invidia celorlalti iti poti da seama de propria valoare." (T. Musatescu)

Nu mai fiti invidioase. In cazul vostru, invidia genereaza numai riduri. ;) Evolutie..., zero :)

King Nothing. Sau Queen Nothing, tot acolo ajungi.

I wish I may,
I wish I might
Have this wish I wish tonight,
I want that star,
I want it now,
I want it all and I don't care how!

Careful what you wish,
Careful what you say,
Careful what you wish,
You may regret it,
Careful what you wish,
You just might get it...

Then it all crashes down
And you break your crown
And you point your finger
But there's no one around

Just want one thing
Just to play the king
But the castle's crumbled
And you're left with just a name

Where's your crown, King Nothing?




Te recunosti? :)

Facerea de bine este sex cu sine

Va salut, dragii mei!

Prima postare din aceasta primavara. Postare care era cat pe ce sa nu se mai intample. Pentru ca, acum 2 zile, era sa o patzesc.

Am scos-o pe Suzi, in sfarsit, de pe unde o dosisem anul trecut. Mici retusuri si... pe cai, ostenii mei!

Am luat-o usor, pt ca reflexele amortesc dupa o iarna lunga (in cazul meu, iarna a durat din august, anul trecut). Am luat-o spre job, ca m-am maritat cu el. Si cum mergeam io asaaaaaa, ca o floareeee... Ma trezeste din visare un idiot care intoarce voiniceste peste liniile de tramvai (intre OMV Baneasa si podul ala). Nu m-a vazut... Ma infig in claxon, dupa ce strang frana cat de ferm pot, in conditii de cauciucuri reci, 50km/h si spatiu de franare de nici 25 m (2 stalpi de tramvai). O vreme, idiotul ruleaza paralel cu mine, un pic in fatza mea. Din dreapta, idiotul nr. 2 trage stanga brusc si-mi iese in fatza, ocupand juma' de banda... Singura scapare, in pozitia in care eram, ar fi fost sa sprintez. Chestie care nu s-a mai intamplat, pt ca idiotul nr.1 s-a hotarat sa paraseasca liniile de tramvai si sa intre in banda. Peste mine si peste idiotul nr. 2.

Ingerasul meu a fost - culmea! - un peugeot partner de firma care rula in spatele meu si care a vazut toata faza. A franat brusc, pentru a-mi lasa spatiu de franare, fara sa dea peste mine. I-am multumit ridicand mana deasupra castii si am facut ceea ce nu am mai facut niciodata pana acum: m-am luat dupa idiotul nr. 1.

L-am prins la primul semafor; baiatul o calcase zdravan, cand si-a dat seama ce era sa comita. M-am oprit in dreptul lui, pe banda din dreapta. Pe "locul mortului" statea o brunetzica... gravida! Soferul se uita pe geamul lui, n-a avut tupeu sa se uite la mine, parea f plictisit in perspectiva unei discutii cu un motociclist pe care tocmai era sa-l lase fara piciorul stang... Am ridicat viziera. Si-a dat seama ca sunt femeie dupa voce, desi vocabularul suburban care ma napadise nega cu desavarsire asta. Dupa prima serie de "cratime", cimilituri si alte forme de folclor si credinta urate din toata inima, m-am uitat la femeia din dreapta lui. Era alba ca varul. Era gravida si alba ca varul. Se speriase. Femeia aia fusese la un pas de a-si da intalnire cu mine si Suzi (fo 300 kg amandoua) prin portiera masinii... EA si-a dat seama ce facuse pulifriciul de langa ea, in timp ce mai inainte-mentionatul pulifrici refuza sa accepte asta.

Injurand in casca, m-am dus la munca. Mi-am terminat treaba tarziu si m-am dus, cum fac miercurea seara, la sedinta Asociatiei Motociclistilor din Romania. Cazuri, probleme, accidente, mitinguri... O fata curajoasa si bataioasa cum nu am mai intalnit pana acum, genul pe care il dai afara pe usa si intra pe geam, isi sustinea punctele de vedere si cauta solutii pentru un aspect de pe ordinea de zi.

S-a terminat si sedinta. Acum, dupa 2 zile de alergaturi intre Autoritatea Rutiera Romana, Politie, Ana, Caiafa, Primarie si Prefectura, intre bani de bannere, miting, fluturasi, stickere, conferinta de presa, legitimatii etc, diversi indivizi (motociclisti, cica) s-au gasit sa faca afirmatii:

1. "De ce nu ziceti la interviuri ca voi, AMR-ul, nu reprezentati decat 10-20 de motociclisti, cum puteti spune ca vorbiti in numele comunitatii moto?" (n-a facut nimeni vreo afirmatie de acest gen)
2. "Sunteti niste pungasi!"
3. "Nu inteleg de ce va zbateti".

Cateodata, nici eu nu inteleg de ce ne zbatem, bruneto! Ne zbatem pentru toti si luam suturi in fund fix de la aia care nu ridica un deget pentru "comunitate". Daca ar face-o, ar vedea cat de greu e sa intri peste tot pentru a-i ajuta pe altii. Ar vedea cat de greu e sa faci treaba in cativa oameni, sa pui binele acestei parti a comunitatii (care te scuipa si arunca dupa tine cu pietre) mai presus decat familia si binele personal.

O fata curajoasa si bataioasa cum nu am mai intalnit pana acum, genul pe care il dai afara pe usa si intra pe geam, plangea un pic mai devreme in fata monitorului de la serviciu... Incearca sa faca bine cuiva impotriva vointei acestuia. Acum e offline... Tu continua-ti drumul, riderita de BMW frumos, pentru ca, la un moment dat, ingerasii forjatorilor de 2 lei 50, cu impresii mari-mari si cu "schimbatoare de viteze" mici-mici, vor lua o pauza... Si va fi nevoie de tine. De noi. De AMR.

Curriculum vitae sau... vitae curriculum?

In urma cu foarte multi ani, cand era momentul sa urmez un liceu care sa ma orienteze catre o meserie, am vrut sa ma fac mecanic auto, asa ca optasem pentru un liceu auto.

Ei bine, aceasta decizie a starnit mari controverse si discutii aprinse in familie, pentru ca ai mei nu acceptau ideea ca fiica lor, care-si petrecea timpul intre olimpiade si partiturile de chitara, sa faca o meserie "nedemna" de dotarea intelectuala. In mintea lor, a fi invatator insemna prestanta, feminitate, liniste, satisfactii profesionale, materiale etc. Asa ca, in ziua inscrierii pentru treapta I (cine e de varsta mea isi aminteste cu siguranta de acele examene), m-am trezit inscrisa la Liceul Pedagogic. Protestele mele nu au fost atat de vehemente, cum ma asteptam sa fie, pentru ca imi placeau copiii si lucram cu foarte multa rabdare cu ei (aveam niste copii mai amarati in bloc si ma ocupam de "meditatii" cu ei cand nu aveam teme de facut).

Intrata la liceu, prima surpriza a fost faptul ca a trebuit sa fac 5 ani, in loc de 4; a trebuit sa inmagazinez tone de pedagogie si de psihologie, sa fac practica, sa pictez, sa cant, sa desenez, sa decupez, sa inventez... Mi-am dat seama ca, desi nu am recunoscut in fata parintilor mei acest lucru, aceasta meserie mi se potriveste, astfel ca liceul a fost o oaza de liniste, de lumina, de cultura si de prietenie. Nu m-am zbatut impotriva curentului, cum fac de obicei.

Prima zi a Bac-ului m-a gasit cu tone de emotii, pe care le-au egalat doar emotiile din prima zi de scoala, de "cealalta parte a baricadei". La 19 ani si jumatate, paseam timid in scoala in care aveam sa-mi petrec urmatorii 6 ani. Superdirector, cum n-o sa mai vad 1.000 de ani de-acum incolo. Daca aveai o problema, facea orice ca sa ti-o rezolve, dar si jar mancai daca nu-ti vedeai de treaba. Din acest motiv, toti cei din scoala isi faceau treaba bine si multi dintre ei au constituit, fara sa stie, modele pentru mine.

Sunt primul invatator in familia mea, deci experiente anterioare - zero. Am invatat pas cu pas, din reusite si esecuri, tot ce stiu astazi. Am invatat, de asemenea, ca, atunci cand te calca in picioare unul, esti presh pentru toti. Mi-am invatat elevii sa caute informatiile, sa fie curiosi in ceea ce priveste lumea in care se invart, astfel ca, la un moment dat, m-am trezit cu o intrebare de la un elev de clasa I (transmisa pe messenger)care m-a blocat: "Doamna, din ce sunt facute pietrele?"...

Lumea copilului si a copilariei este o lume frumoasa, despre care au scris multi, insa nicio scriere nu se compara cu realitatea in care ne scaldam sau ne mocirlim zilnic. Ce observ eu, in fiecare zi la "munca", este ca legatura dintre copii si parinti se sterge usor, lasand loc unor legaturi cu invatatorul, care, prin nu-stiu-ce legi nescrise, devine un fel de parinte adoptiv. Le-am dat copiilor mei (pentru ca acum sunt si ai mei) una dintre armele mele importante: cititul ochilor. Intr-o ora de educatie civica, discutand despre supunere si revolta, despre "de ce trebuie sa ascultam de cei mari" si altele pe aceasta tema, m-am jucat cu ei mimand stari sufletesti. Am pornit de la cele mai clare semne de suparare (cum e plansul, de ex.) si am evoluat spre a "citi" sentimente si stari de pe chipul unor emoticoane. Stiati ca in actiune de mimica si gesticulatii, in corpul nostru se află 65 de muschi ai tristetii si numai 13 muschi ai râsului? Stiati ca pupila joaca un rol important in a observa daca unui om ii place sau nu ceva, daca suporta sau nu prezenta cuiva? Ei bine, toate aceste semne sunt urmarite acum de copiii mei, astfel ca, de multe ori, ma citesc ei pe mine...

Multe dintre aceste informatii le-am primit in liceu, dar si in facultate. Atat la colegiu, cat si la facultate, deci in ambele stadii de pregatire ca si cadru didactic. Totusi, 20% din informatii le am din lecturile personale, din ceea ce se numeste "autoperfectionare", "autoinstruire", lucruri care nu sar in ochi marelui public cititor de presa sau cu impresii de destepti.

De curand, am colaborat cu ziarul Click! pentru realizarea unui material. Nu-i usor la clasa a IV-a!" s-a numit si s-a dorit a fi un experiment legat de meserii. Fiind postat pe net si pentru ca nu exista o lege care sa interzica frustratilor sa acceseze internetul, o doamna s-a gandit sa "comenteze". Iata comentariul ei:

nina
dar cum suna 12 milioane pt 4 ore pe zi si un liceu pedagogic? Suna bine nu? Ce sa zica un inginer (de ex) CU 12 milioane pt 8 ore( si uneori mai multe) pe zi, o facultate si un car de raspundere? Nu va mai plangeti de mila ca nu aveti dreptate. Daca va faceati datoria in alea 4 ore nu trebuia sa-mi dau copii la meditatii.

Iata si raspunsul meu:

cum suna 12 milioane pentru 4-5 ore cu elevii, 4-5 ore de perfectionare, de concepere a testelor si a baremelor de corectare, de sedinte cu parintii, consultatii, pregatire suplimentara pentru recuperare sau pentru olimpiada, pentru 2 facultati, 13 ani de munca, definitivat si gradul II (nu mai am decat gr I de luat), pentru scoala de masa ("normala", cum spun unii) in care parintele insista sa-si aduca puiul cu cu deficiente intelectuale severe (si-l ajuta si statul, ca sa se "spele pe maini" de responsabilitatea lui)? Cum suna sa muncesti pentru 12 milioane la 32 de ani, sa nu-ti poti lua in casa un ac, pentru ca ai copii de crescut, esti tanar si ai nevoie de multe? Cum suna sa primesti "biletele" din partea parintilor cu reprosuri ca nu-i trimiti copilul la olimpiada, iar copilul nu este in stare sa scrie romaneste 2 fraze legate? Astea cum suna? Ca sa nu mai spun ca, in raspunsul dvs., apar greseli de ortografie si lipsesc semne de punctuatie. Grav, dupa parerea mea, pentru un parinte. O fi si din cauza ca parintele nu a citit suficient la varsta la care ar fi trebuit s-o faca iar acum vrea de la copil marea cu sarea?

Pentru toti parintii din lume: INVATATORUL NU COMPENSEAZA LIPSA FAMILIEI!!!!!!! Noi lucram cu "materialul" primit. Nu pot croi rochie de seara din panza de sac.

Era sa uit :)

La inceput de an, toti ne facem planuri de schimbare, de mai bine, de mai rotund, mai tare, mai lung, mai zgomotos etc.

De fiecare data, elanul se stinge in cateva zile, in general cam in 2-3. Uitam tot ce ne-am promis. De asta, acum, la inceput de an, nu-mi mai promit nimic. Pun mana si iau direct. Viata e o jungla. Obisnuieste-te. Fii rau.

Multumesc celor care m-au calcat in picioare. Acum stiu cat cantariti ;)

An nou fericit :)

The hell was full. So I came back :)

Cu ocazia lui 1 ianuarie, am de facut o dedicatie omului care mi-a deschis ochii. Nu stiu ce alt cadou i-as putea oferi.

"If you make your bed in hell/
I will be there..."

Multumesc pentru tot! In special, pt ca tii piept atacurilor mele :))

Pup!