s'mi tini in brati cum mi tineai

 S'am un dor a meu chirut... / 
di can stiut / io v'ani te'asteptu / 
vrutlu'a meu vrut /
 tini iara's zini la mini /
 cum ti ineai / s'mi tini in brati /
 cum mi tineai...

Te-am visat. Erai tot tu, asa cum te-am lasat ultima oara. Nici de data asta nu ai vorbit. Azi mi-am amintit discutia noastra despre cei care rad mult si par ca se distreaza. Spuneam ca dorinta de a disimula tristetea e mare, astfel ca, uneori, nu-ti dai seama ce curenti perfizi scufunda incet-incet nava. Am invatat asta "the hard way". Mi-o amintesc de ziua mea in fiecare an, de-atunci incoace. Gasesc in continuare dificil sa-ti accept decizia. Culmea: am inteles de ce ai facut-o.

Am pierdut verigheta joi. Am plans pe tema asta de mama focului. Am observat cand am ajuns la scoala si am dat mana cu musafirii. Lipsea ceva. Nu era ceva la locul lui. Am cautat-o in buzunare, pe scari, in curtea scolii, in clasa, la Ana si pe unde am mai fost... Nimic... M-am gandit la tine. O fi venit dezlegarea? Am inima indoita: as vrea sa ma lasi sa zbor, altfel simt cum mi se rupe inima de tristete... In acelasi timp, nu vreau sa te pierd...

Am gasit-o azi-dimineata. Era intre saltea si pat. O pierdusem acasa. Asa de fericita am fost... Cand am pus-o pe deget insa, am avut senzatia stranie a unui obiect rece, strain. Oare chiar o fi venit dezlegarea? Am inima indoita: as vrea sa ma lasi sa zbor, pentru ca simt cum mi se rupe inima de tristete... In acelasi timp, nu vreau sa te pierd...

Si nu, nu te pierd. Si nu, nu mai port verigheta. Pentru ca tu nu, nu mai esti. Si, chiar daca am fost candva cea mai frumoasa viitoare mamica din lume, acum trebuie sa fiu cea mai frumoasa viitoare ... ceva, nu stiu ce. Dar - clar - viitoare.