luni, 5 mai 2014

The Eagle Has Landed :)

Te iubeste mami, Capshu!

http://m.youtube.com/watch?v=P5l0g19Xs3w


miercuri, 23 aprilie 2014

88

Mi-e dor de tine...

luni, 31 martie 2014

La multi ani, Toni!

Mi-am recapatat cheful de desenat. 

Ma concentrez ceva mai greu. Am inteles ca e un efect secundar al perioadei pe care o traversez. Lucrez in milimetri si orice eroare, cat de mica, da mobila omului peste cap. Dar sunt multumita de ce iese. Cu ocazia asta, ma pun la curent cu ultimele modele de glisiere, sisteme de iluminat dressinguri si alte asemenea nimicuri femeiesti.

La multi ani, Toni! :) Sper sa-ti placa rezultatul :)

sâmbătă, 29 martie 2014

Verde Imparat

Azi a venit randul lui Kiki la rasfat. Are terrariul curatat, dezinfectat, reamenajat. 

In tot acest timp, Verde Imparat a haladuit dupa bunul plac prin casa. S-a oprit in dormitor, unde s-a certat cu masculul din oglinda pret de o ora si ceva. Pana la urma, s-a urcat in pat, ca sa fie mai sus decat oglinditul si sa-l sperie. Dupa ce si-au scuturat gusile unul in fata celuilalt, fiecare s-a intors plictisit spre peretele din realitatea sa si s-au hotarat sa se culce.

Bineinteles, printesa Mikuni l-a insotit pe imparat in vastele apartamente, unde a beneficiat alaturi de el de o portie de somn si relaxare. Siesta a fost urmata de o baitza binemeritata a verziturii si de o portie de vitamine reptilicesti. Deja a implinit 10 ani imparatul si, cu toate conditiile pe care i le reproduc cat de fidel pot, are nevoie de niste vitamine. Este batranel.

In imagini, povestea arata cam asa:




































vineri, 28 martie 2014

marți, 25 martie 2014

sâmbătă, 22 martie 2014

Am o poveste pentru tine...

Chiar acum cateva zile am purtat tricoul primit cu ocazia unei campanii prin care colegii, prietenii si necunoscutii cu suflet bun au incercat sa lupte alaturi de jurnalista Andreea Popescu impotriva cancerului osos. "Am o poveste pentru tine"... Este povestea unui suflet generos, care a donat din banii stransi pentru tratamentul sau altui suflet chinuit de boala asta nenorocita.

Luni seara, pe 17 martie, Andreea ne-a lasat in dar amintirile, zambetele si optimismul sau si s-a mutat... S-a odihnit cateva clipe pe un pat de spital in Viena, apoi si-a deschis aripile si a zburat. 

Andreea, a fost o onoare sa te cunosc... Odihneste-te in pace, iubito...



http://www.cabral.ro/despre-altii/andreea-popescu-a-deturnat-banii

http://www.reportervirtual.ro/2014/03/ziarista-rapusa-de-cancer-la-doar-28-de-ani-andreea-popescu-a-murit-la-viena.html

miercuri, 12 martie 2014

8 Martie

Am primit-o pe mail. Multumesc autorului necunoscut :)

E martie opt!
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta, iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare…

Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită… mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină?!

Mi-a spus şi sora mea mai mare
Nici mamei să nu-i dau o floare
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită,
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!

Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primească o floare..."

luni, 24 februarie 2014

God Bless Mother Nature :)))

Capshunica danseaza de zor. De cateva zile este foarte activa. La un moment dat, chiar imi faceam griji, ca era prea linistita. Dar e bine frumoasa mea :x

Mami danseaza, Capshu danseaza... God bless Mother Nature :) She's a single woman too :))

marți, 18 februarie 2014

Politica strutzului

E foarte tare sa te faci ca ploua. Stiu pe cineva - nu spui cine, persoana importanta, parol! - care aplica politica strutzului. Cineva ar trebui sa-i spuna ca, atunci cand bagi ca strutzul capul in pamant, fundul ramane afara. Si risti o clisma :)

Bine ati venit in zodia Pestilor! :) Piranha :)


luni, 10 februarie 2014

You Are An Accident Waiting to Happen

Azi, la Targu-Mures, un copil si-a pierdut viata conducand motocicleta cu viteza mare, intr-o intersectie periculoasa si intr-un moment al anului cand nimeni nu se mai asteapta la motociclete pe strada...

http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/home/articol/ultima-ora-accident-teribil-in-tirgu-mures.html


Neacordare de prioritate? Insa stand stramb si judecand drept: cum sa-ti imaginezi ca vine spre tine ceva cu 200 km/h fix in toiul iernii, pe 10 februarie?... Dumnezeu sa-l ierte si sa-i dea soferului puterea de a-si duce mai departe constiinta incarcata de aceasta nenorocire...

Mi-am amintit o reclama despre care discutam acum cateva zile cu S. si R. Pacat de mintile crete care fac spoturile in campaniile antiaccidente. Pana la urma, orice ai face sa previi, consumatorul final trebuie sa priceapa mesajul, sa simta pericolul si sa caște ochii pe unde si cum merge...


Si mai este una, de data asta adresata soferilor:


duminică, 9 februarie 2014

Ce am mai facut zilele astea

A fost o saptamana plina. 

Luni am fost la cardiologie. Regimul fara sare (ma rog, cu sare putina) impus de dna Dima a dat roade. A scazut tensiunea de la 15 cu 9 la 11 cu 7. E muuuult mai aproape de valoarea mea normala. Pulsul putin ridicat, dar nimic de alarma, EKG-ul bunutz. Asadar, pipotzica lucreaza bine pentru cei doi apartinatori ai ei. Cateodata chiar e de mirare, la cate suturi si-a luat de-a lungul timpului. In fine... 

Doctorul m-a consultat si mi-a explicat detaliile problemei mele, dupa ce a studiat analizele. Concluzia e  ca raman in continuare fara sare, ca trebuie sa fac multa miscare si sa fac heparina aia injectabila, cum propusesera cei de la Fundeni. S-a uitat zambind in ochii mei si mi-a spus: "Domnisoara, de asta se moare". Am zambit amandoi. Mi-a explicat ca factorii coagularii, aflati si in ser, si in trombocite, sunt dati peste cap si colmateaza vasele de sange. Mi-a recomandat sa stau cat mai putin locului, pentru ca procesul de sedimentare a elementelor sangvine produce cheaguri, iar sarcina este o cauza agravanta suplimentara si miscarea, efortul fizic nu permit formarea trombilor, punand in circulatie celulele alea. Mi-a sugerat sa renunt la ideea de cezariana - nu stia ca eu nu sunt oricum de acord cu ea - si sa incerc sa nasc normal. Iar dupa nastere, sa ma misc, sa ma plimb cat pot, sa nu ma pun in pat imediat. Exista risc major de tromboze venoase adanci la picioare sau pulmonare. I-am promis ca asa fac si ne-am despartit. Nu inainte de a ne stabili o noua intalnire pentru o reevaluare in aprilie, la inceput si de a ma invata formula de calcul a APTT-ului :)) Mi-a spus ca, daca doamne-fereste, nasc prematur si nu apucam sa ne vedem, sa tin minte sa urmaresc analizele facute periodic in sala de nasteri si sa verific ca APTT-ul sa fie de 2,5 ori valoarea martorului. Nu m-a lasat sa ies din cabinet pana nu s-a lamurit ca am retinut.

Marti, am facut cunostinta cu noul meu doctor ob-gin., Laurentiu Pechi. Dr. Dima s-a pensionat, dupa cum spuneam, si a fost dragutza sa ma dea pe mana unui om de pus la rana. Rabdator, calm, isi face timp pentru tine sa-ti raspunda la intrebari. L-am ratat dimineata, la prima ora, pentru ca a intrat intr-o operatie, insa l-am asteptat si l-am prins la pranz. O portitza de 20 de minute intre operatii i-a permis sa ciupeasca 10 pentru mine, sa se uite pe analize si sa-mi spuna ce mai e de facut. Mi-a dat scrisoarea medicala de care aveam nevoie pentru Fundeni. M-am bucurat mult ca nu tine mortis sa fac analizele intr-o anumita clinica, ca nu vrea neaparat sa ma vada la "Regina Maria", unde ofera consultatii in regim privat, daca vin la spital e absolut ok. Nu cred ca e necesar sa adaug faptul ca nu s-a atins de pliculetul discret pe care am vrut sa i-l dau. Mor de ciuda ca doctori cu adevarat profesionisti, atenti cu pacientii, calmi, care ofera lamuriri la anlizele pe care le cer sunt atat de prost platiti... Ce am vrut sa-i ofer eu nu era considerata spaga, ci un soi de imbratisare de multumire pe care nu ti-o permiti cu oameni pe care abia i-ai cunoacut. Stiu, suna aiurea, dar asa simt. Mai e necesar sa va spun ca, de cate ori merg la doctor sau trebuie sa-mi fac analize, ma simt ca un caz social?... "A, e invatatoarea aia care n-are bani." Daca as sta pe qurul meu acasa, as mai zice, dar muncesc de-mi sar capacele pentru un praf de bani si ma gandesc la copila mea si la perceptia unora: "Lasa, ma, ca voi, profesorii, faceti meditatii si luati spagi, primiti cadouri, cafele, martisoare etc." Il rog pe cel care mi-a zis asa sa umple farfuria copilului cu martisoare, asa, ca experiment, si sa i le ofere pe post de mic-dejun. Apoi sa-mi scrie cat de bine le-a digerat... Ca mai stiu niste simpatici care ne conduc in sistem si ne interzic sa acceptam martisoare din partea elevilor... Cat de cretin sa fii, sa distrugi o traditie doar pentru ca tu esti prost si nu esti capabil sa gestionezi o situatie care iti scapa constant de sub control? Pai, stimati potentati, am de gand sa primesc martisoare, mai ales daca sunt facute de manutza copiilor mei! In fiecare an am primit! In fiecare an voi primi! Dati-ma afara din invatamant ca iau spaga chestii de-astea:

 
 
 

....................... *************** ........................

Miercuri si joi m-am ocupat de pregatirea lui Mario, nepotul Violetei. L-am torturat pe bietul copil cu propozitiile subordonate, lucrand din cea mai naspa culegere. Am uitat sa ma autodenunt, Fulga ce sunt: fac meditatii moca.

Constat ca nu mai am aceeasi energie ca altadata. Dorm destul de mult, comparativ cu perioade similare, cand aveam doua joburi si munceam pana noaptea, tarziu. E adevarat, si burtica a crescut ceva si-mi scade agilitatea proverbiala de caprioara :p Mi-am cumparat o pereche de UGG-uri, desi nu ma omor dupa ele, doar pentru ca ma incalt ceva mai greu si, fortandu-ma, simt ca-mi vine tot stomacul in gat.

Vineri dimineata, ceasul a sunat la 4.30. M-am dat jos cu greu; am dormit doar trei ore, pentru ca vecinii au chefuit, ca si joia trecuta. Abia-abia m-am imbracat, am coborat si m-am urcat in masina. Frig. Am bagat benzina si am pornit spre Fundeni. De data asta am ajuns la 6.00. E, am fost a 42-a persoana :) la ora 6 dimineata. Va puteti imagina asta? Puhoiul de oameni s-a subtiat simtitor cand au inceput recoltarile. Admir rabdarea dr. Uscatescu si a as. Viorica Taru. Efectiv sufocate de pacienti care au amanat venirea la analize pana s-au mai dezghetat drumurile, cele doua au gasit totusi puterea sa zambeasca si sa-si faca treaba repede si bine.
M-au "recoltat" pe la 6.30. Asistenta mi-a zis sa astept pana se deschide farmacia din fata spitalului, sa ma duc sa-mi cumpar dozele de heparina, ca sa ma dreseze cum sa mi le fac. Am coborat in parcarea spitalului si m-am cuibarit in masina, dormind ghemulet pe scaunul soferului vreo 40 de minute. Era un frig... Se pornise si o ninsoare usoara... Am pus alarma, m-am invelit cu o draperie pe care o aveam in masina si m-am odihnit putin. 

Pe la 7.30 m-am trezit si am dat fuga la farmacie. Am cumparat doua doze, ca atat mi-am permis. Doua doze = 25 de lei. M-am intors la hematologie, am asteptat sa mai recolteze niste gravide si un copilas de 10 ani. Pe la 10 si ceva, cabinetul era mai liber. Asistenta m-a invatat cum sa-mi fac injectia in burta si in picior, apoi m-am executat in burtica. 

Inarmata cu doza de heparina ramasa, cu dosarul de analize si cu rezultatele de vineri, ieseam victorioasa din Fundeni pe la 11.00. Am devenit oficial clienta Institutului Oncologic Fundeni. Peste 10 zile trebuie sa ma intorc la reevaluare. Mi-au scos din dozele de aspirina cardio, nu mai iau decat in zilele de post :)), in schimb, in fiecare seara, bagam acusorul unde gasim loc liber. Analizele au aratat ca organismul reactioneaza bine la tratament si, daca trendul se mentine, vor scoate complet aspirina, insa vor dubla doza de heparina. C-asa-i in tenis.

Am sunat-o pe doctorita de familie cand am tras pe dreapta. Era 12.02. "Doamna doctor, mai sunteti la cabinet? As avea nevoie de o reteta compensata." "Daca vii in jumatate de ora! Daca nu, luni!" Cum sa ajung in 20 de minute la ea? Era imposibil! I-am multumit frumos pentru a "n+1"-a ocazie in care ma expediaza ca pe un scuipat si i-am zis ca vin luni. Cand termin cu sarcina, o expediez si eu. Programul ei se termina la 13.30, nu la 12.30. Nepasarea ei m-a costat niste bani. Injectiile costa, pe zi, 25 de lei. Sunt 30 de zile intr-o luna. Ca sa nu mai spun ca medicamentul se gaseste doar in cateva farmacii din Bucuresti.

In concluzie: Nu ma mai enervez. Nu mai am voie karate, vanatai, traumatisme de orice fel. Now and forever. Motocicleta insa o mai pot conduce. Iu-huuuuuuu! :)

Vreun instructor de inot stiti? :)

duminică, 2 februarie 2014

Avem scoica

Avem scoica, da. Lui mami ii place culoarea. Nu este vreo "scula" de scoica, insa atat si-a permis mami, atat a luat. Si, oricum, mami se pricepe la mesterit, asa ca sigur o face si mai confortabila.

Am avut noroc cu niste prieteni care se aflau in BV; au mers ei in locul meu, au puricat-o si au cumparat-o. O consider utila, nu in ideea ca o sa ne plimbam intr-o veselie cu masina, ci pentru a putea s-o tin pe Capshu cu mine peste tot in casa. Doar n-o s-o tin la ea in camera, "pedepsita" in patut, nu?

Am mai cantarit in privinta sterilizatorului de biberoane. Este semiinutil. Aceleasi rezultate le pot obtine fierband biberoanele "the old fashion way", civilizat, timp de 10-15 minute. Si-asa majoritatea echipamentelor din casa sunt pe curent electric, inclusiv cuptorul, insa gazele le platim la comun. Deci, sa le consumam, zic :))

Am invatat sa fac baby ring sling fara cusaturi. Imediat ce intru in concediul de maternitate, o sa fac si varianta cusuta. Consider si caruciorul ca fiind semiinutil. Copilul se bucura mai mult de "inghesuiala" de la sanul mamei decat de comoditatea spatiului din carucior. Am gasit, pe langa tutoriale, si un site din State care vinde cercuri de aluminiu pentru sling-uri. Voi comanda acolo cateva seturi de inele, pentru ca vreau sa le fac si prietenelor mele cadou cate un sling. Militez pentru apropierea mama-copil (ce aiurea suna! :) ), pentru naturalete etc. Si funny thing: un sling la noi este considerat un soi de moda, e o chestie fashionista care costa destul de mult. Un sling poate ajunge la 150-250 lei, adica oarecum la pretul unui carucior second hand. Discutam despre maximum 2 m de material (si ies doua slinguri, nu unul!), 2 inele de aluminiu (de preferat), maximum 5 metri de ata si 2 ore de munca (pt cineva lipsit de experienta in trasul la masina). 

Am desfiintat si ideea de dormitor al copilului. Nu cred ca se poate bucura de niste abtipilduri cu scene din povesti, pentru simplul fapt ca trebuie sa cunoasca acele povesti. Trebuie sa le auda mai intai, trebuie sa-i placa. Nu amenajez dormitorul pentru mine, ci pentru ea, nu? Desigur, un minim de "pictura murala" va avea: niste flori, un curcubeu, niste fluturi, un soare... Culori vii, care sa-i stimuleze gandirea.

Asa ca treaba e simpla: ii amenajez coltisorul ei si, pana pe la 4-5 ani, vom imparti dormitorul. Apoi eu ma mut in sufragerie. Am tot cautat patut pentru Capshu, am intalnit nenumarate modele (unele cam scumpe pt o mamica singura). Am gasit unul dragutzel, zic eu, doar ca e prin Techirghiol si e mai greu de ajuns acolo. Am optat pentru unul metalic. Daca fii-mea o sa fie ca mine, sigur o sa tzopaie in el pana il ingenuncheaza :) Si, cand o face maimutzica 4-5 ani, daca mai e in firea lui, il dam cadou unui copil sarman si noi ne facem mobila de domnisorica viitoare scolarita :)

Sau nu. Vedem pe parcurs. Ce stiu insa este ca nu voi cumpara carucior, sterilizator de biberoane si abtipilduri cu Disney.

PS: scoica este albastra, un albastru viu, cu masinute, sori, fluturi, la gramada evribadi.:) Suntem mandre de ea. Am tot scanat piata in cautare de scoica/scaun de masina si, de cate ori ma uitam pe site la scoica asta, Capshu dadea din ceva. Am considerat ca si-a ales-o singura :) 




luni, 27 ianuarie 2014

Capshu n-are somn

Automat, nici eu nu am :))) Constat ca ii place flamenco. Se distreaza copios si tropaie in supica ei ascultand piesa de mai jos. Pepe al lor, ca sa zic asa :))


M-am surprins dorindu-mi ca papushica sa fie creatza-creata ca Bisbal. Cine stie? Nici maica-sa nu are parul fix drept :)

vineri, 24 ianuarie 2014

Doi doctori extraordinari: dr. Valentina Uscatescu (Fundeni) si dr. Cornelia Dima (Polizu-Sanador)

ODaca nu s-ar fi intamplat sa ma binecuvanteze Bunutzul cu Capshunica, n-as fi stiut niciodata ce sabie a lui Damocles sta deasupra capului. Am realizat ce noroc am avut acum noua ani, cand s-a intamplat accidentul de motocicleta.

Pe scurt, am descoperit ca am o trombofilie ereditara cauzata de cinci mutatii genetice. "Multumita" acestor mutatii, sangele meu poate face trombi (cheaguri) oricand si oriunde, de nu stii de unde ti s-a tras. Cea care si-a dat seama ca e posibil sa "beneficiez" de astfel de necaz a fost doamna doctor Cornelia Dima (colegii ii spun Luminita), o femeie blanda, dar scarbita de sistemul sanitar romanesc. Faptul ca am mai pierdut doua sarcini peste 10 saptamani si apoi a fost liniste pe aripa asta a facut-o sa creada ca e vorba despre o forma de trombofilie. Exista posibilitatea sa mai fi avut sarcini, dar sa le fi pierdut in putine saptamani, astfel incat nu am realizat ca sunt insarcinata. 

In fine, doamna Dima m-a trimis pachet sa fac un test genetic, numit "panel complet de trombofilie". In el sunt cuprinsi toti potentialii factori coagulanti (vreo noua la numar) care s-ar putea zapaci de cap si ar putea cauza tampenii in organismul unui om, mai ales in acela al unei femei insarcinate. Pana la venirea rezultatelor, doctorita Dima mi-a prescris Aspenter, o aspirina pentru cardiaci, de 75 mg, preventiv. Si bine a facut. Surpriza, dupa cea a pretului analizei (1.000 lei la www.geneticcenter.ro), a venit dupa doua saptamani, cand am vazut negru pe alb ceea ce nu credeam ca mi se poate intampla mie. Insa - cum zice americanul - e o "conditie" mostenita, nu e ceva ce ar fi stat in puterea mea sa tratez. Printre recomandarile geneticianului care lucrase probele, era si aceea de a face un consult hematologic. Ce dracu' o fi aia? Am lasat-o, pentru moment, deoparte, cat m-am luptat cu niste hipertensiune arteriala rebela. Pana acum doua saptamani, cand, inainte de a merge la o sedinta a invatatorilor, am trecut pe la Institutul Hematologic din str. Dr. Felix si am incercat sa obtin niste raspunsuri. Putine, de altfel, insa bune. Doamnele care au fost dragute sa ma ajute mi-au recomandat-o pe dr. Valentina Uscătescu/Uscățescu, nici ele nu stiau bine numele.

Cum am ajuns acasa, m-am lipit de tableta si da-i si cauta. Am gasit numai pareri bune si cuvinte de lauda la adresa doamnei doctor. M-am lamurit ca se numeste Uscătescu si, tot citind despre dumneaei, am intalnit si informatia ca vine la spital la ora 6.00 dimineata. Nu prea mi-a venit sa cred ca exista oameni atat de dedicati, care vin atat de devreme la job. Ei bine, acum cateva zile, fara spaga, fara trimitere, doar cu un morman de analize pe locul din dreapta al lui Ticolino, intram in curtea Spitalului Fundeni. Era 5.30 dimineata. Eu, doi-trei bodyguarzi, o ploaie marunta si enervanta, frigul si bezna. Cam atat. (Spitalul asta, din pacate, mi-a furat multe inimi si intotdeauna a avut o rezonanta aiurea.)

Tot ce pot sa va spun este ca doctorita Uscatescu nu a venit la ora 6.00, ci la 5.45, urmata indeaproape de o doamna asistenta scunda, dragutza foc, usor in varsta, pe nume Viorica Țâru. Nici nu am simtit cand mi-a recoltat sange, apoi i-am lasat ditamai biblioraftul cu analizele pe care le aveam, ca sa poata stabili tratamentul. La 6.20 ieseam din curtea spitalului, cu ochii mari de uimire si cu recomandarea sa ma duc sa-mi tin orele si sa ma intorc dupa ora 12.00, dar pana la ora 16.00. Niciuna dintre ele doamnele asistente si nici doamna doctor nu au primit nimic, nici macar un buchet de flori. Pe un alt blog, cineva o descria pe doamna doctor ca un fel de Dr. House. Intr-adevar, nu este la fel ca alti medici, insa este o valoare in domeniul hematologiei si tare mi-e teama ca, odata cu primirea permisului aceluia de libera practica, medicina romaneasca va mai pierde un om de milioane. Un om care munceste 12 ore pe zi pentru un salariu mizerabil de 1.100 ron, care face cercetare, descopera lucruri importante, salveaza vieti si pe care statul il rasplateste cu un kilogram de lamai, sa dreaga gustul...

...M-am reintors la Fundeni la 12.30. A durat vreo doua ore pana mi-a citit si mie "horoscopul", dar nu inainte de a ma lua deoparte si de a-mi explica toate implicatiile acestei afectiuni pe care o am. "O sa ma injure", i-a zis doctorita asistentei, "dar scrie acolo: mareste doza de aspirina de la 75 la 100 mg, pana in saptamana 25, apoi pana la nastere Clexane inj. 0.4 sau Innohep inj. 0.35". Citisem pe net despre Clexane si ma asteptam la el. Este o forma de heparina injectabila. Aceste injectii se fac in burta, zilnic, pana la finalul sarcinii si inca sase saptamani dupa. Sper sa mai am locusoare unde sa pot intepa :)

Azi am fost la doamna Dima, cu rezultatul de la Fundeni, mi-a ajustat dozele medicamentelor, mi-a recomandat alte vitamine etc. si m-a intrebat unde vreau sa nasc. As fi putut naste la Sanador, mama a fost dragutza si s-a oferit sa ma ajute, insa m-am hotarat sa merg in continuare la Polizu, pentru ca am mare incredere in medicii de acolo. Doamna Dima s-a pensionat si s-a mutat cu jobul la Sanador, nu va mai veni la Polizu de luna viitoare. Mi-a recomandat un alt doctor, la fel de sufletist, pe Laurentiu Pechi. Prietenele mele au nascut cu el sau el le-a supravegheat sarcina pana la termen si-mi povestisera despre el, insa eu am vrut mortis la doamna Dima. 

Din pacate trebuie sa ma despart de dumneaei, insa - o spun cu mana pe inima - rar intalnesti oameni de o astfel de valoare. Calma, atenta la detalii, fara spagi, fara insistente sa mergi la consultatii in privat... O bomboana de femeie! 

Respectul meu pentru dr. Uscatescu si dr. Dima, pentru as. Viorica Taru si pentru toti cei care isi fac meseria fara a uita o secunda ca prin mainile lor Dumnezeu toarce firul vietii noastre. Jos palaria in fata medicilor!

vineri, 17 ianuarie 2014

Ne-am intalnit din nou

Capshu e bine, creste ca din apa. Are aproape 700 de grame, e o frumoasa si, cel mai important, zambeste :) Iat-o:


joi, 16 ianuarie 2014

Cineva danseaza...

...in burtica mea :) Eu cant, iar miss Capshu se balanseaza :))


Scrisul acela urat e al meu, e din cauza vitezei :p Piesa (cu acordurile scoase partial) este "I Belong to You" - Anastacia & Eros Ramazzotti. Vis!

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Mamica si burtica in Herastrau

Sambata. Zi libera. Nu prea stiu ce sa fac cu timpul  liber, notiunea asta imi cam lipseste din bagaj. Pana la urma, m-a salvat Toni, prietena mea (stiti voi, cea pe care am testat painea acum o saptamana :))) ). Asa cum singura se caracterizeaza, ea este amanta naturii, asa ca nu am scapat de o tura prin Herastrau.

Ca orice prietena, stie cat de mult inseamna pentru mine noua postura pe care am imbratisat-o, cea a maternitatii. Toni are "mana" si "ochi", asa ca plimbarea a inclus o sesiune foto cu mamica si burtica. Pozele se gasesc mai jos, nepuricate. Enjoy! :))













vineri, 10 ianuarie 2014

22

Azi, Capshunica a implinit 22 de saptamani. De alaltaieri, o pot simti atunci cand mangai burtica :) nu stiu daca a existat vreo mamica sa poata descrie cu fidelitate sentimentul pe care l-a trait cand si-a simtit bebele miscand. Eu nu ma simt in stare, cu greu am reusit sa ma adun si sa fac un mic "recensamant" al primelor semne date de micutza mea.

Astfel, la fix 19 saptamani, vineri, 20 decembrie, am simtit primele fluturari. O senzatie asemanatoare unui flux de curent electric de voltaj si amperaj mic. :))) explicatii de femeie :))))

Mai apoi, in seara de Craciun, la 21.47, am simtit primele miscari mai serioase, care chiar semanau a miscari, presupun ca maimutzica isi cartografia perimetrul. Dupa spaima trasa cand am sarit de pe scara, am inceput sa monitorizez toate miscarile fetitzei mele pret de cateva zile, cu exactitate de secunda. Stiu, sunt nebuna. :) cateodata imi este atat de teama sa nu ii cauzez disconfort sau sa-i fac involuntar vreun rau cu stilul meu de a munci ca disperata, incat dau in extrema cealalta. 

In fine, de vreo doua zile o simt foindu-se cu simt de raspundere si dupa un fus orar care seamana suspect de tare cu al meu. Modul in care se misca pare desprins antrenamentele de budo ale maica-sii. Deocamdata, a invatat mae geri sau cel putin asa mi se pare mie :)) cert este ca i-am simtit kick-ul cand tineam mana pe burtica. Astept kiai-ul :)))

Te iubeste mami, Capshunico!




marți, 7 ianuarie 2014

Able or Disabled?

Urmariti, va rog, aceasta prezentare a sportivei paralimpice Aimee Mullins. Este absolut miscatoare.

http://www.ted.com/talks/aimee_mullins_prosthetic_aesthetics.html

La multi ani!

http://youtu.be/OceaHqks3HA

duminică, 5 ianuarie 2014

Cum faci o iguana fericita in patru pasi simpli

1. O relochezi, cat ii cureti terariul ca la carte.
2. Ii dai voie sa se plimbe nestingherita prin casa.
3. Ii faci baitza.
4. O pui la loc in terariu si ii dai sa pape bunatati.



Obligatoriu, trebuie sa lucrezi sub atenta supraveghere a mârtãnitzei: