In urma cu foarte multi ani, cand era momentul sa urmez un liceu care sa ma orienteze catre o meserie, am vrut sa ma fac mecanic auto, asa ca optasem pentru un liceu auto.
Ei bine, aceasta decizie a starnit mari controverse si discutii aprinse in familie, pentru ca ai mei nu acceptau ideea ca fiica lor, care-si petrecea timpul intre olimpiade si partiturile de chitara, sa faca o meserie "nedemna" de dotarea intelectuala. In mintea lor, a fi invatator insemna prestanta, feminitate, liniste, satisfactii profesionale, materiale etc. Asa ca, in ziua inscrierii pentru treapta I (cine e de varsta mea isi aminteste cu siguranta de acele examene), m-am trezit inscrisa la Liceul Pedagogic. Protestele mele nu au fost atat de vehemente, cum ma asteptam sa fie, pentru ca imi placeau copiii si lucram cu foarte multa rabdare cu ei (aveam niste copii mai amarati in bloc si ma ocupam de "meditatii" cu ei cand nu aveam teme de facut).
Intrata la liceu, prima surpriza a fost faptul ca a trebuit sa fac 5 ani, in loc de 4; a trebuit sa inmagazinez tone de pedagogie si de psihologie, sa fac practica, sa pictez, sa cant, sa desenez, sa decupez, sa inventez... Mi-am dat seama ca, desi nu am recunoscut in fata parintilor mei acest lucru, aceasta meserie mi se potriveste, astfel ca liceul a fost o oaza de liniste, de lumina, de cultura si de prietenie. Nu m-am zbatut impotriva curentului, cum fac de obicei.
Prima zi a Bac-ului m-a gasit cu tone de emotii, pe care le-au egalat doar emotiile din prima zi de scoala, de "cealalta parte a baricadei". La 19 ani si jumatate, paseam timid in scoala in care aveam sa-mi petrec urmatorii 6 ani. Superdirector, cum n-o sa mai vad 1.000 de ani de-acum incolo. Daca aveai o problema, facea orice ca sa ti-o rezolve, dar si jar mancai daca nu-ti vedeai de treaba. Din acest motiv, toti cei din scoala isi faceau treaba bine si multi dintre ei au constituit, fara sa stie, modele pentru mine.
Sunt primul invatator in familia mea, deci experiente anterioare - zero. Am invatat pas cu pas, din reusite si esecuri, tot ce stiu astazi. Am invatat, de asemenea, ca, atunci cand te calca in picioare unul, esti presh pentru toti. Mi-am invatat elevii sa caute informatiile, sa fie curiosi in ceea ce priveste lumea in care se invart, astfel ca, la un moment dat, m-am trezit cu o intrebare de la un elev de clasa I (transmisa pe messenger)care m-a blocat: "Doamna, din ce sunt facute pietrele?"...
Lumea copilului si a copilariei este o lume frumoasa, despre care au scris multi, insa nicio scriere nu se compara cu realitatea in care ne scaldam sau ne mocirlim zilnic. Ce observ eu, in fiecare zi la "munca", este ca legatura dintre copii si parinti se sterge usor, lasand loc unor legaturi cu invatatorul, care, prin nu-stiu-ce legi nescrise, devine un fel de parinte adoptiv. Le-am dat copiilor mei (pentru ca acum sunt si ai mei) una dintre armele mele importante: cititul ochilor. Intr-o ora de educatie civica, discutand despre supunere si revolta, despre "de ce trebuie sa ascultam de cei mari" si altele pe aceasta tema, m-am jucat cu ei mimand stari sufletesti. Am pornit de la cele mai clare semne de suparare (cum e plansul, de ex.) si am evoluat spre a "citi" sentimente si stari de pe chipul unor emoticoane. Stiati ca in actiune de mimica si gesticulatii, in corpul nostru se află 65 de muschi ai tristetii si numai 13 muschi ai râsului? Stiati ca pupila joaca un rol important in a observa daca unui om ii place sau nu ceva, daca suporta sau nu prezenta cuiva? Ei bine, toate aceste semne sunt urmarite acum de copiii mei, astfel ca, de multe ori, ma citesc ei pe mine...
Multe dintre aceste informatii le-am primit in liceu, dar si in facultate. Atat la colegiu, cat si la facultate, deci in ambele stadii de pregatire ca si cadru didactic. Totusi, 20% din informatii le am din lecturile personale, din ceea ce se numeste "autoperfectionare", "autoinstruire", lucruri care nu sar in ochi marelui public cititor de presa sau cu impresii de destepti.
De curand, am colaborat cu ziarul Click! pentru realizarea unui material. Nu-i usor la clasa a IV-a!" s-a numit si s-a dorit a fi un experiment legat de meserii. Fiind postat pe net si pentru ca nu exista o lege care sa interzica frustratilor sa acceseze internetul, o doamna s-a gandit sa "comenteze". Iata comentariul ei:
nina
dar cum suna 12 milioane pt 4 ore pe zi si un liceu pedagogic? Suna bine nu? Ce sa zica un inginer (de ex) CU 12 milioane pt 8 ore( si uneori mai multe) pe zi, o facultate si un car de raspundere? Nu va mai plangeti de mila ca nu aveti dreptate. Daca va faceati datoria in alea 4 ore nu trebuia sa-mi dau copii la meditatii.
Iata si raspunsul meu:
cum suna 12 milioane pentru 4-5 ore cu elevii, 4-5 ore de perfectionare, de concepere a testelor si a baremelor de corectare, de sedinte cu parintii, consultatii, pregatire suplimentara pentru recuperare sau pentru olimpiada, pentru 2 facultati, 13 ani de munca, definitivat si gradul II (nu mai am decat gr I de luat), pentru scoala de masa ("normala", cum spun unii) in care parintele insista sa-si aduca puiul cu cu deficiente intelectuale severe (si-l ajuta si statul, ca sa se "spele pe maini" de responsabilitatea lui)? Cum suna sa muncesti pentru 12 milioane la 32 de ani, sa nu-ti poti lua in casa un ac, pentru ca ai copii de crescut, esti tanar si ai nevoie de multe? Cum suna sa primesti "biletele" din partea parintilor cu reprosuri ca nu-i trimiti copilul la olimpiada, iar copilul nu este in stare sa scrie romaneste 2 fraze legate? Astea cum suna? Ca sa nu mai spun ca, in raspunsul dvs., apar greseli de ortografie si lipsesc semne de punctuatie. Grav, dupa parerea mea, pentru un parinte. O fi si din cauza ca parintele nu a citit suficient la varsta la care ar fi trebuit s-o faca iar acum vrea de la copil marea cu sarea?
Pentru toti parintii din lume: INVATATORUL NU COMPENSEAZA LIPSA FAMILIEI!!!!!!! Noi lucram cu "materialul" primit. Nu pot croi rochie de seara din panza de sac.
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
joi, 1 ianuarie 2009
Era sa uit :)
La inceput de an, toti ne facem planuri de schimbare, de mai bine, de mai rotund, mai tare, mai lung, mai zgomotos etc.
De fiecare data, elanul se stinge in cateva zile, in general cam in 2-3. Uitam tot ce ne-am promis. De asta, acum, la inceput de an, nu-mi mai promit nimic. Pun mana si iau direct. Viata e o jungla. Obisnuieste-te. Fii rau.
Multumesc celor care m-au calcat in picioare. Acum stiu cat cantariti ;)
An nou fericit :)
De fiecare data, elanul se stinge in cateva zile, in general cam in 2-3. Uitam tot ce ne-am promis. De asta, acum, la inceput de an, nu-mi mai promit nimic. Pun mana si iau direct. Viata e o jungla. Obisnuieste-te. Fii rau.
Multumesc celor care m-au calcat in picioare. Acum stiu cat cantariti ;)
An nou fericit :)
The hell was full. So I came back :)
Cu ocazia lui 1 ianuarie, am de facut o dedicatie omului care mi-a deschis ochii. Nu stiu ce alt cadou i-as putea oferi.
"If you make your bed in hell/
I will be there..."
Multumesc pentru tot! In special, pt ca tii piept atacurilor mele :))
Pup!
"If you make your bed in hell/
I will be there..."
Multumesc pentru tot! In special, pt ca tii piept atacurilor mele :))
Pup!
joi, 23 octombrie 2008
Sa cantati si sa jucati pana-n zori...
Blog-uiala cred ca este o forma de terapie. Nu rezolva problema, doar o amelioreaza. E ca un fel de psiholog care a dat shpaga ca sa-si ia toate examenele, titlurile, gradele si ce-or mai avea ei... A dat shpaga in loc sa invete, asa ca nu poate fi de ajutor celor "bolnavi", decat asa, pe moment... Nu are cunostintele necesare sa umble in "cutia cu maimutze" pentru a sterge din .dll-urile alea aiurea...
De o saptamana, seara de seara, timp de cateva ore in sir... canta Cargo. Numai pentru mine, la mine in casa... De fapt, nu canta. Cargo plange. Imi insira lacrimile masura cu masura, nota cu nota... Note amare, note triste, intrupari fierbinti ale unor amintiri vechi, pe care le-am pretuit si pe care nu le pot povesti decat prin lacrimi...
A trecut o saptamana de cand Rontz s-a mutat de la noi. Afara e soare din nou si viata curge inainte intr-un octombrie de rahat care pare sa fie mai hamesit ca oricand. Acestui scarbos octombrie 2008 ii este sete de sange. Cu botul rosu si ranjind, cauta hulpav din priviri urmatorul pocal de viata pe care sa-l soarba in cateva secunde... Ca niciodata, explicatia linistitoare "Bunutu' ia oameni tineri si buni, pentru ca are nevoie de ingeri" nu ma mai ajuta...
"Heeeeeeei......"
In seara asta m-am hotarat sa rup tacerea, pentru ca am tinut inchisa in mine durerea si... nu mai pot....
"In seara asta vreau sa beau,
Sa uit de-orice nevoi,
Sa sparg paharul si sa zic
Sunt acum, aici, cu voi..."
O sa ramai mereu in inima mea, pentru candoarea, inocenta si bunatatea ta. Pentru prostioarele facute, pentru cum ai facut misto de mine cu tortul la Naipu, cum te-am gasit in pana la Gorjului, cum te intrebam de piese ("te frecam la cap" este termenul corect)... Mi-e dor de tine, asa cum se cade intre prietenii vechi.
Si mi-e ciuda ca ma simt tradata, abandonata, ratacita, aruncata deoparte, ca o zdreanta fara suflet. Probabil ca asta este egoismul din mine, care te vrea inapoi...
Cat priveste restul lumii... Cand va urcati la volan sau apucati "taurul" de coarne, ganditi-va la ce lasati in urma voastra... Acum prefer sa nu va mai vad si sa nu va mai aud. Pentru ca doare al dracu' sa stii ca-ti mor prietenii... Mai bine singura.
Raul... Noapte buna, prietene, oriunde ai fi...
De o saptamana, seara de seara, timp de cateva ore in sir... canta Cargo. Numai pentru mine, la mine in casa... De fapt, nu canta. Cargo plange. Imi insira lacrimile masura cu masura, nota cu nota... Note amare, note triste, intrupari fierbinti ale unor amintiri vechi, pe care le-am pretuit si pe care nu le pot povesti decat prin lacrimi...
A trecut o saptamana de cand Rontz s-a mutat de la noi. Afara e soare din nou si viata curge inainte intr-un octombrie de rahat care pare sa fie mai hamesit ca oricand. Acestui scarbos octombrie 2008 ii este sete de sange. Cu botul rosu si ranjind, cauta hulpav din priviri urmatorul pocal de viata pe care sa-l soarba in cateva secunde... Ca niciodata, explicatia linistitoare "Bunutu' ia oameni tineri si buni, pentru ca are nevoie de ingeri" nu ma mai ajuta...
"Heeeeeeei......"
In seara asta m-am hotarat sa rup tacerea, pentru ca am tinut inchisa in mine durerea si... nu mai pot....
"In seara asta vreau sa beau,
Sa uit de-orice nevoi,
Sa sparg paharul si sa zic
Sunt acum, aici, cu voi..."
O sa ramai mereu in inima mea, pentru candoarea, inocenta si bunatatea ta. Pentru prostioarele facute, pentru cum ai facut misto de mine cu tortul la Naipu, cum te-am gasit in pana la Gorjului, cum te intrebam de piese ("te frecam la cap" este termenul corect)... Mi-e dor de tine, asa cum se cade intre prietenii vechi.
Si mi-e ciuda ca ma simt tradata, abandonata, ratacita, aruncata deoparte, ca o zdreanta fara suflet. Probabil ca asta este egoismul din mine, care te vrea inapoi...
Cat priveste restul lumii... Cand va urcati la volan sau apucati "taurul" de coarne, ganditi-va la ce lasati in urma voastra... Acum prefer sa nu va mai vad si sa nu va mai aud. Pentru ca doare al dracu' sa stii ca-ti mor prietenii... Mai bine singura.
Raul... Noapte buna, prietene, oriunde ai fi...
miercuri, 3 septembrie 2008
duminică, 24 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
The Rose - Bette Midler
Inceputul...
Some say love it is a river
that drowns the tender reed
Some say love it is a razor
that leaves your soul to bleed
Some say love it is a hunger
an endless aching need
I say love it is a flower
and you its only seed
It's the heart afraid of breaking
that never learns to dance?
It's the dream afraid of waking
that never takes the chance?
It's the one who won't be taken
who cannot seem to give...
And the soul afraid of dying
that never learns to live?
When the night has been too lonely
and the road has been too long,
and you think that love is only
for the lucky and the strong
Just remember in the winter
far beneath the bitter snows
lies the seed that with the sun's love
in the spring becomes the rose...
Pentru a defini dragostea nu ai nevoie de cuvinte, insa ochii oamenilor au uitat sa deschida cartea sufletului si sa citeasca de acolo, rand cu rand, trecutul, prezentul si viitorul...
It's the heart afraid of breaking
that never learns to dance?
Numai frica ne face slabi si ne arunca, zi de zi, ca pe o coaja de nuca, de colo-colo. Pune punct fricii! Nu te lasa condus de ea! Ai curaj! Musca din viata ca dintr-o para aurie si parfumata! Nu trebuie sa-ti pese daca te va stropi cu siropul ei. E dulce...
It's the dream afraid of waking
that never takes the chance?
Cand oamenii se vor opri din visare, va muri totul in jurul lor. Visul este forma suprema de curaj, in care iti poti infrunta temerile, le poti face fatza. Poti descoperi lucruri noi. Nu-ti refuza evolutia...
And [is] the soul afraid of dying
that never learns to live?
Versurile astea spun tot... Inchide ochii si accepta adevarul. Invata sa nu mai fugi de tine si de ceea ce simti. Tot ce simti te face deosebit, mai bogat, mai implinit, mai fericit. In DEX, fericirea are o explicatie generica... Dar fiecare dintre noi o traieste nuantat, nu purtam o "uniforma" a fericirii. Uneori, eu nu port nimic cu mine, decat o picatura de parfum si o muzica buna. Hainele, banii, certurile, frecusurile zilnice, partenerii posesivi, colegii/prietenii ciufuti sunt accesorii ale unei lumi pe care o negi cu toata fiinta, atunci cand stii sa fii fericit... ca esti tu, ca existi.
Just remember in the winter
far beneath the bitter snows
lies the seed that with the sun's love
in the spring becomes the rose...
Some say love it is a river
that drowns the tender reed
Some say love it is a razor
that leaves your soul to bleed
Some say love it is a hunger
an endless aching need
I say love it is a flower
and you its only seed
It's the heart afraid of breaking
that never learns to dance?
It's the dream afraid of waking
that never takes the chance?
It's the one who won't be taken
who cannot seem to give...
And the soul afraid of dying
that never learns to live?
When the night has been too lonely
and the road has been too long,
and you think that love is only
for the lucky and the strong
Just remember in the winter
far beneath the bitter snows
lies the seed that with the sun's love
in the spring becomes the rose...
Pentru a defini dragostea nu ai nevoie de cuvinte, insa ochii oamenilor au uitat sa deschida cartea sufletului si sa citeasca de acolo, rand cu rand, trecutul, prezentul si viitorul...
It's the heart afraid of breaking
that never learns to dance?
Numai frica ne face slabi si ne arunca, zi de zi, ca pe o coaja de nuca, de colo-colo. Pune punct fricii! Nu te lasa condus de ea! Ai curaj! Musca din viata ca dintr-o para aurie si parfumata! Nu trebuie sa-ti pese daca te va stropi cu siropul ei. E dulce...
It's the dream afraid of waking
that never takes the chance?
Cand oamenii se vor opri din visare, va muri totul in jurul lor. Visul este forma suprema de curaj, in care iti poti infrunta temerile, le poti face fatza. Poti descoperi lucruri noi. Nu-ti refuza evolutia...
And [is] the soul afraid of dying
that never learns to live?
Versurile astea spun tot... Inchide ochii si accepta adevarul. Invata sa nu mai fugi de tine si de ceea ce simti. Tot ce simti te face deosebit, mai bogat, mai implinit, mai fericit. In DEX, fericirea are o explicatie generica... Dar fiecare dintre noi o traieste nuantat, nu purtam o "uniforma" a fericirii. Uneori, eu nu port nimic cu mine, decat o picatura de parfum si o muzica buna. Hainele, banii, certurile, frecusurile zilnice, partenerii posesivi, colegii/prietenii ciufuti sunt accesorii ale unei lumi pe care o negi cu toata fiinta, atunci cand stii sa fii fericit... ca esti tu, ca existi.
Just remember in the winter
far beneath the bitter snows
lies the seed that with the sun's love
in the spring becomes the rose...
miercuri, 20 august 2008
Good-bye, Scary Movie (Ro + En.)
Imi fac o datorie de onoare din a pune punct unui film de groaza care m-a "coshmarit" mult timp. Probabil ca uneori ma pierd in detalii si pun prea multe puncte de-astea, de crede "lumea" ca sunt puncte de suspensie si ca povestea poate continua asa, la nesfarsit.
Ei bine, la mine nimic nu ramane in aer si cred ca ar fi trebuit sa stii macar atata "info" despre mine. Daca nu, fa-ti periodic "update"-uri, ca esti praf. Oricum, "Windows"-ul pe care il rulezi este crack-uit, asa ca ai parte mereu de "crash"-uri. Numai ca, de vreo trei saptamani, am inchis oficiul de "Relatii cu clientii", asa ca poti sa-ti efectuezi "service si maintenance" in alta parte.
Stiu ca este scarbos din partea mea sa procedez asa, insa o sa las postul asta aici, cu dedicatiile de rigoare ("fara numar, fara numar"), sa-l citesti ori de cate ori ai "bad"-uri pe "hard" si uiti.
Cu un ultim efort in directia ta, ti-am cules niste "folclor", sa-l rumegi bine. Mult succes pe viitor! (O sa ai nevoie...)
Nu-i asa ca suna bine? Cea mai tare scrisoare de adio :))
I see ending a scary movie as a debt of honour, because it "haunted" me for too long. I probably use "fullstop" too frequently, that's why the "people" take them as suspension points and think that the story can go on like this forever.
Well, I work differently, that's why nothing is left pending. I thought you should have known this little "info" about me. If not, "update" yourself more frequently, 'cause you're down. Anyhow, the "Windows" you boot is "cracked", that's why your "system" "crashes" so often. Starting with three weeks ago, you have a problem: I closed my "public relation department", so you can search for "service and maintenance" somewhere else.
I know it's rude of me to do that, but I will leave this message here for you to read it everytime you have "bad"-s on your "harddisk" and seem to forget stuff.
With the last effort done towards you, I picked up some "folclory" for you, in order to "chew" it and draw some conclusion. I wish you good luck! (you will need it...)
Isn't this sweet? It's the coolest good-bye letter :)))
And the Oscar goes to...
1. http://www.youtube.com/watch?v=i4yYIRqCEYQ&feature=related
2. http://www.youtube.com/watch?v=xg5oDzZu5jc
3. http://www.youtube.com/watch?v=8bKPxXoBHe0
Ei bine, la mine nimic nu ramane in aer si cred ca ar fi trebuit sa stii macar atata "info" despre mine. Daca nu, fa-ti periodic "update"-uri, ca esti praf. Oricum, "Windows"-ul pe care il rulezi este crack-uit, asa ca ai parte mereu de "crash"-uri. Numai ca, de vreo trei saptamani, am inchis oficiul de "Relatii cu clientii", asa ca poti sa-ti efectuezi "service si maintenance" in alta parte.
Stiu ca este scarbos din partea mea sa procedez asa, insa o sa las postul asta aici, cu dedicatiile de rigoare ("fara numar, fara numar"), sa-l citesti ori de cate ori ai "bad"-uri pe "hard" si uiti.
Cu un ultim efort in directia ta, ti-am cules niste "folclor", sa-l rumegi bine. Mult succes pe viitor! (O sa ai nevoie...)
Nu-i asa ca suna bine? Cea mai tare scrisoare de adio :))
I see ending a scary movie as a debt of honour, because it "haunted" me for too long. I probably use "fullstop" too frequently, that's why the "people" take them as suspension points and think that the story can go on like this forever.
Well, I work differently, that's why nothing is left pending. I thought you should have known this little "info" about me. If not, "update" yourself more frequently, 'cause you're down. Anyhow, the "Windows" you boot is "cracked", that's why your "system" "crashes" so often. Starting with three weeks ago, you have a problem: I closed my "public relation department", so you can search for "service and maintenance" somewhere else.
I know it's rude of me to do that, but I will leave this message here for you to read it everytime you have "bad"-s on your "harddisk" and seem to forget stuff.
With the last effort done towards you, I picked up some "folclory" for you, in order to "chew" it and draw some conclusion. I wish you good luck! (you will need it...)
Isn't this sweet? It's the coolest good-bye letter :)))
And the Oscar goes to...
1. http://www.youtube.com/watch?v=i4yYIRqCEYQ&feature=related
2. http://www.youtube.com/watch?v=xg5oDzZu5jc
3. http://www.youtube.com/watch?v=8bKPxXoBHe0
joi, 14 august 2008
marți, 12 august 2008
Having fun at 3 a.m. :)
Tonight I recieved a link from a friend. I usually don't follow links recieved via e-mail, unless I know the person that sent it and that person says that it's interesting, fun, annoying, whatever.
It was a personality test, easy to take, because it consists in only 2 questions. The personality is guided by 2 axes (although I strongly believe that they are 3, that personality is 3D, not 2D).
My answers defined me as a number 7 type - the adventurer/the enthusiast. Reading it closely and objectively, I realized that it is pretty accurate. Still, some parts ar missing. But it's fun how you can be defined by the answer you give to just 2 questions...
"I am happy and open to new things"Adventurers are energetic, lively, and optimistic. They want to contribute to the world.
How to Get Along with Me
Give me companionship, affection, and freedom.
Engage with me in stimulating conversation and laughter.
Appreciate my grand visions and listen to my stories.
Don't try to change my style. Accept me the way I am.
Be responsible for youself. I dislike clingy or needy people.
Don't tell me what to do.
What I Like About Being a SEVEN
being optimistic and not letting life's troubles get me down
being spontaneous and free-spirited
being outspoken and outrageous. It's part of the fun.
being generous and trying to make the world a better place
having the guts to take risks and to try exciting adventures
having such varied interests and abilities
What's Hard About Being a SEVEN
not having enough time to do all the things I want
not completing things I start
not being able to profit from the benefits that come from specializing; not making a commitment to a career
having a tendency to be ungrounded; getting lost in plans or fantasies
feeling confined when I'm in a one-to-one relationship
SEVENs as Children Often
are action oriented and adventuresome
drum up excitement
prefer being with other children to being alone
finesse their way around adults
dream of the freedom they'll have when they grow up
SEVENs as Parents
are often enthusiastic and generous
want their children to be exposed to many adventures in life
may be too busy with their own activities to be attentive
Renee Baron & Elizabeth Wagele
The Enneagram Made Easy
Discover the 9 Types of People
Harper SanFrancisco, 1994, 161 pages
http://www.helloquizzy.com/tests/the-quick-painless-enneagram-test
It was a personality test, easy to take, because it consists in only 2 questions. The personality is guided by 2 axes (although I strongly believe that they are 3, that personality is 3D, not 2D).
My answers defined me as a number 7 type - the adventurer/the enthusiast. Reading it closely and objectively, I realized that it is pretty accurate. Still, some parts ar missing. But it's fun how you can be defined by the answer you give to just 2 questions...
"I am happy and open to new things"Adventurers are energetic, lively, and optimistic. They want to contribute to the world.
How to Get Along with Me
Give me companionship, affection, and freedom.
Engage with me in stimulating conversation and laughter.
Appreciate my grand visions and listen to my stories.
Don't try to change my style. Accept me the way I am.
Be responsible for youself. I dislike clingy or needy people.
Don't tell me what to do.
What I Like About Being a SEVEN
being optimistic and not letting life's troubles get me down
being spontaneous and free-spirited
being outspoken and outrageous. It's part of the fun.
being generous and trying to make the world a better place
having the guts to take risks and to try exciting adventures
having such varied interests and abilities
What's Hard About Being a SEVEN
not having enough time to do all the things I want
not completing things I start
not being able to profit from the benefits that come from specializing; not making a commitment to a career
having a tendency to be ungrounded; getting lost in plans or fantasies
feeling confined when I'm in a one-to-one relationship
SEVENs as Children Often
are action oriented and adventuresome
drum up excitement
prefer being with other children to being alone
finesse their way around adults
dream of the freedom they'll have when they grow up
SEVENs as Parents
are often enthusiastic and generous
want their children to be exposed to many adventures in life
may be too busy with their own activities to be attentive
Renee Baron & Elizabeth Wagele
The Enneagram Made Easy
Discover the 9 Types of People
Harper SanFrancisco, 1994, 161 pages
http://www.helloquizzy.com/tests/the-quick-painless-enneagram-test
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)