Cele zece porunci

Le-am gasit mai demult si cred ca sunt piatra de temelie pentru cariera didactica:

1. Zâmbeşte!!! Zâmbetul te va apropia de elevi;
2. Ascultă-i pe elevii tăi! Vei fi mirat de câte au să-ţi spună;
3. În lecţie, mulţumeşte-te cu rolul secundar,dar interpretează-l astfel încât să meriţi un Oscar!
4. Încearcă să-ţi cunoşti elevii! Tratează-i diferenţiat!
5. Priveşte-i pe elevi ca pe propriii tăi copii! Iubeşte-i şi preocupă-te de viaţa lor!
6. Nu călca pe sufletul lor! Nu-i umili!
7. Învaţă-i să înveţe!
8. Învaţă-i să fie propriul lor dascăl, cel mai aspru şi cel mai exigent!
9. Nu te enerva!
10. Zâmbeşte! Punct şi de la capăt.

Avatar.. sau nu

Iata-ma:

Tehnici de relaxare psihica

Va prezint mai jos o tehnica noua. Te relaxeaza psihic si-ti dezvaluie noi valente ale creativitatii si imaginatiei. Iat-o:

1. Pune mainile de o parte si de alta a cutiei toracice si inchide ochii.

2. Inspira adanc pe nas sau pe gura si expira apasand cu mainile cutia toracica, pentru a asigura eliminarea cat mai completa a aerului.

3. Continua aceasta respiratie diafragmatica pentru cateva minute. Indeparteaza mainile de pe cutia toracica si asaza-le in poala. Continua sa respiri adanc, relaxat.

4. Imagineaza-ti un loc foarte frumos, in care sa te simti intr-adevar linistit. Poate sa fie o gradina, o plaja, un peisaj de munte. Incearca sa te transpui in locul acela cu toate simturile.

5. Imagineaza-te pe tine in locul acela special. Te simti relaxat si fericit. Iti repeti in minte fraze care sa-ti confirme aceasta stare de bine exceptionala. Cum ar fi: "Ma simt foarte bine" si "Sunt multumit si linistit".

6. Vizualizeaza-te tinandu-l cu capul sub apa pret de 6 minute pe ala care te-a scos (si) azi din sarite. Satisfactia ta va atinge cote nebanuite.

7. Inspira adanc si deschide ochii. Zambeste. Plimba-ti privirea de jur-imprejur, pana cand noua dintre cele zece voci pe care le auzi iti spun: "Target locked!". Reia pasii de la inceput.


Si zambeste. Nu uita sa zambesti :)

Cativa pasi in plus

Ieri am mai avansat cu lucrarile. Am lipit tapetul in terrariul iguanelor, iar domnul si stapanul a inchegat/fixat in pereti penultimele corpuri. Acum le instaleaza pe ultimele :) Eu -la munca, asa cum ii sade frumos oricarei dive de MIlitari :)))

Iata pozele cu realizarile de ieri:








Update:

Este aproape ora 20.00.

Voila:

Primele semne

Dupa cateva farase de rumegus si praf, incepe sa se contureze mobilierul. Nu are rost sa pun poze cu partile mici-micute-micutele-micuticutele pe care le folosiram la amenajat. Conteaza ce iese. Dintre corpurile mari de mobila se contureaza vreo patru: pantofarul, terrariul si cei doi soldatei din sufragerie :)

Enjoy;)

Pantofarul (fara o usa) :



Rumegus cu caine (sau caine cu rumegus, nu stim inca) :



Partea de jos a terrariului :



Somebody very pissed off (poate si pt ca daduse la bormasina vreo 7 ore) :



Terrariul asamblat partial, apoi sprijinit de perete :





Si soldateii... O poza pe lumina, una pe intuneric, sa-si dea lumea seama ce voiam sa spun cu lumina in corp. Lipsesc politele (lipsa timp) si, desigur, geamurile (lipsa bani) =))

Poza pe lumina:



Poza pe intuneric:

De ce iubesc cainii?

Orice posesor de patruped hamaitor v-ar putea insira o mie de calitati pentru care isi iubeste pupilul: curaj, aspect puternic, finete, spirit jucaus, cumintenie, agitatie, fidelitate, protectie etc.

Scormonind azi-noapte pe net am gasit un site al unor posesori de caini Leonberger. Pozele de mai jos fac mai mult decat o mie de cuvinte. De asta iubesc cainii:












De asta iubesc eu cainii: stiu sa fie ca niste parinti, mai parinti decat oamenii. Au mai multa rabdare, inteleg fara sa le insiruim sute de cuvinte intr-un discurs plictisitor. Sunt mai inteligenti decat oamenii. Altfel cum se explica faptul ca inteleg intentia unui bebelus care inca nu stie sa comunice verbal?

Cainii simt oamenii. Oamenii... ce simt?

iata si sursa: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.szeptweny.pl/images/okiem_hodowcy_007.jpg&imgrefurl=http://www.szeptweny.pl/leonberger.php%3Fsub%3Dokiem_hodowcy%26lang%3Den&h=480&w=640&sz=96&tbnid=wq8n5q-sWRUS8M:&tbnh=103&tbnw=137&prev=/images%3Fq%3Dleonberger&hl=en&usg=__G4lpFpFlIvY8RTgritZJOSTnltI=&ei=IRk_S_CyHZD2ngPFtsjPBA&sa=X&oi=image_result&resnum=5&ct=image&ved=0CA8Q9QEwBA

edit: nu stiu de ce panarama asta de blog nu incarca adresa ca link. Dati si voi copy/paste intr-o fereastra de Explorer sau Mozilla.

Astazi e ziua mea :)

Astazi e ziua meaaaaaaa,
Zi frumoasa ca mineeeeee... (se vede cat e de frumoasa: frig, flescaiala etc.)

Nimic nu poate fi mai "minunat" decat sa primesti vesti de ziua ta. Tocmai am aflat ca tre sa fac un drum la Fundeni, ca nu mai pot amana. Minunat, ce sa zic...

Da'... pana la urma, nimeni nu e vesnic. Poate doar Dumnezeu. Si nimic nu e interminabil, cu o singura exceptie: prostia.

Aveti grija de voi. ;)

Ziua N - Nu rade de visurile cuiva...

Oamenii care nu au visuri... ei, bine, nu au prea multe...

Ziua 2

"Buna dimineata, prieteni!" - zic eu la pranz :) Abia m-am trezit (de fo 2 ore). Am dormit mult, 4 ore este deja un interval exagerat:)

Intrucat aseara mi s-a terminat smacolina cu care lipesc piatra de perete, tre sa ma duc sa iau alta. Si parchetul. Stay tuned! :)

Statul roman dezvolta creativitatea - Ziua 1

M-am trezit luni dimineata gata plictisita. Este prima zi din saptamana de concediu fara plata pe care mi l-a acordat Guvernul in semn de multumire pentru munca pe care o fac si pentru impozitele pe care (nu o sa le mai) platesc. M-am trezit, deci, plictisita si cu un gust amar in gura. Cred ca este de la tara in care traiesc.

Marti, adica azi, dovada ca traiesc precum un caine pe lant (acasa-serviciu-acasa) a venit in cateva secunde. Trebuie sa fac ceva, nu-s obisnuita sa stau, desi imi jur de multe ori ca nu mai fac nimic si ca, daca imi mai vine cheful de munca - vorba bancului - stau cuminte, intr-un colt, si astept sa-mi treaca. Pentru ca m-am saturat sa-mi primesc musafirii in bucatarie, pe multele doua scaune pe care le am, m-am hotarat sa iau problema in mana; am scrutat zarea, dulapurile si buzunarele dupa toate fisele din casa, m-am inchinat la zeul bancomatelor si iata-ma la shopping.

Nu mai conteaza ca ninge de rupe locul, ca viscolul si-a gasit in ghetele mele loc de joaca. Merg inainte ca tancul rusesc, cautand parchet. De ce parchet? Pentru ca tocmai azi dimineata, cu intarziere de 2 ore (da' cine mai numara?), mi-a venit noua canapea pentru sufragerie. Ca sa nu-mi mai primesc musafirii in bucatarie...

Proasta inspiratie sa pleci la cumparaturi cu bani putini si fara Xanax la bord. Cand vezi un pret de 45-154 lei pentru metrul patrat de parchet care arata un pic mai bine decat furnirul de cosciug, te ia asa, usor, cu racoare pe sira spinarii, iti reamintesti toata gramatica, toate mamele, toti sfintii si toate sarbatorile care pot fi pomenite in combinatii de tipul "mi-as", "le-as", "-te-n" si alte exemple mirifice de vocabular suburban. Acest vocabular este o "binefacere" in stare latenta, stiti voi, a traiului la comun cu tot felul de giboni analfabeti si inculti, cu unghiuta lunga la degetul mic (de preferinta jegoasa), cu ghiuluri cat un furuncul si cu "impresii" cat casa.

Uda la picioare, de la zapada, si cu spume la gura, de la "urarile" cu cratime, ma reintorc la cotet, la timp ca sa prind tot poleiul posibil si sa fac slalom printre cretini in spatele blocurilor, ca printre aia care blocau tot Iuliu Maniu-ul n-aveam loc, desi am un Tico. Am ajuns, vesela, la centrul de debitat pal melaminat, unde, ca de obicei, zambesc politicos, platesc si tot ca de obicei nu mi se da bon fiscal si sunt trimisa pe teren sa-l caut pe "Cristi" (asa il cheama acum), ca sa-i spun ce are de facut. Intrucat Departamentul Cristi este foarte ocupat cu circularul, sunt trimisa frumusel sa ofer detaliile despre cant (ala ABS, nu ala Immanuel) unui "zan" care zambea cu o flegma in varful buzelor. Poate ca nu era o flegma, totusi, ci doar felul lui de a spune "clientul nostru - stapanul nostru". Exemplarului biped, blond si flegmuitor ii explic ca tre sa cantuiasa o minunata placa de pal melaminat de 2 metri pe 2,70 metri (adica netaiata) si cu asta e gata comanda. Gibonul simpatic plaseaza flegma pe palul unui client si ma intreaba, foarte sigur pe el, daca o foaie de 4 metri nu am gasit. Simt ca ma ia peste picior, ii explic politicos ca n-are el scoala cata vacanta am avut eu si ca un loc de munca in zilele noastre e destul de dificil de pastrat, cu obiceiuri ca ale lui. Ii arat ce am eu mai valoros, adica spatele, si ma tirez lipa-lipa, fleosc! spre masina. Spre masina blocata, desigur, langa bordura de alti mai-sus-amintiti giboni, care au parcat in paralel si m-au blocat. Fo 5 masini, asa, ca sa ma satur. Rasete in "tribune". Gibonii se uitau la mine ca la film, sa vada cum ies din parcare. Pornesc motorul si astept. Gibonii rad. Claxonez scurt. Gibonii rad. Accelerez si derapez la 5 cm de Audi-ul unuia. Gibonii "e nervosi". "Ce ai, fa, nu poti sa astepti?". Ma grabesc spre casa, sa vad daca gibonii "mi-au umplut frigiderul" sau tot alb13 ca Dacia este.

Frigiderul e alb imaculat, e virgin, ca sa zic asa. Zapada e alba. Spumele mele sunt albe. Toata tara e alba, dar numai pe dinafara. Oamenii care o "locuieste" "e" negri la suflet.

Plec sa-mi pescuiesc sotul de la serviciu. Nu mi-a iesit treaba asta, ne-am intalnit "half-way". Este deja 6 seara. Peste cateva minute si magazine, ma uit la ceas si vad ca e 9.30 seara si mai am ceva de lucru acasa, la masina de cusut. Ajung, mancam, ma apuc de cusut, livrez colegei costumasul pentru serbarea lui fiu-sau.

Si in acest mod simplu, s-a facut 1 noaptea si m-am apucat de zugravit un perete, pe care l-am condamnat sa arate cam cum ma simt io in tara asta: de cacao.

Before:


si after - step 1:



Si acum ma culc. Maine - episodul 2 ;)

PS: N-am avut somn. Iata o parte din episodul 2 :)) E 5 dimineata deja :))