Pe poteca vietii te izbesti de tot felul de oameni. Fiind drumul ingust (ca de-aia i-am zis poteca), nu te poti feri si descoperi o multitudine de caractere si personalitati la oamenii cu care, la un moment dat, te scalzi in aceeasi "ciorba".
Unii iti zambesc pentru ca te apreciaza cu adevarat, altii te orbesc cu stralucirea zambetului lor ca sa nu apuci sa vezi cutitul ascuns sub toga, unii se poarta urat cu tine din lipsa de educatie, pentru ca nu te suporta sau, pur si simplu, din lenea de a fi diplomati, iar altii se poarta urat pentru ca nu vor sa vezi faptul ca te iubesc si te apreciaza sau, pur si simplu, nu stiu cum sa-ti arate. Astia, ultimii, sunt genul care te "iubesc" "de la distanta", le e frica sa se apropie nu de tine, de oameni, in general. Genul iepurelui de camp.
Ramane sa fii suficient de sigur pe tine si pe experienta ta in ceea ce priveste oamenii, ca sa-ti dai seama in care dintre acestia poti avea incredere. Totul este sa nu uiti ca, atunci cand faci un lucru, sa-l faci cu tot sufletul, dar sa iti mai ramana si pentru alta data . Sufletul uman este o cantitate finita. Daca nu inveti sa dai "in share" ce simti, ceilalti nu te pot intelege si le alimentezi superficialitatea in ceea ce te priveste, desi poate ca ei nu sunt fiinte superficiale. Nimeni nu e de piatra, including yourself. Pe langa asta, daca adaugi si faptul ca esti un bun ascultator, dar un mai prost "povestitor", ajungi sa-ti incarci hardul pana la refuz si sa-ti ineci "partitiile", de nu mai stii pe unde sa-ti "rulezi Windows-ul".
Invata sa primesti. Sa primesti o ora-doua de liniste de la prieteni, care te iubesc si te asculta atunci cand ai nevoie, care stiu ca nu esti de piatra si ca, asemeni tuturor, ai nevoie din cand in cand de cate un Shift+Delete, ca sa te poti mobiliza pentru toate chestiile care urmeaza sa vina. Invata sa primesti prietenie, nu numai sa dai. Sufletul uman este o cantitate finita... Trebuie sa te hranesti de undeva ca sa poti oferi in continuare...
Aaaa, si sa nu uit: e musai sa nu negi nimic din ceea ce te roade. Stii tu, ca ai mai citit pe "aici"...: "demonii" aia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu