Mai este o luna pana la ziua mea. Am "crescut". M-am eliberat.
Am constatat ca este usor sa pui eticheta oamenilor pe care nu-i cunosti. Este usor sa ridici piatra asupra celuilalt, chiar daca tu nu esti mai curat ca el. Nimeni nu ar trebui condamnat daca poate sa-si deschida sufletul, fie ca o face fata in fata, fie ca o face pe un blog. Este nevoie de curaj sa faci asta. Sa accepti ca gresesti, ca nu esti Dumnezeu pe Pamant, ca esti intr-un continuu "surf" pe valurile existentei... Nimeni nu ar trebui judecat prin prisma identitatii tale. Oamenii nu sunt la fel. Daca am fi la fel, am fi extraordinar de plictisitori, mie, una, mi-ar fi lehamite sa ma intalnesc cu mine prin oras, sa stau de vorba cu mine, sa rezolv niste probleme pentru mine sau sa muncesc cu mine. Nimeni nu ar trebui sa incerce sa-l schimbe pe cel/cei de langa el. A game of give and take. Psihologia jocului... Reguli, participanti... timp determinat si loc de desfasurare...
Jocul se incheie aici. Tie, acela care citesti, iti doresc sa-ti gasesti linistea si sa ai curajul sa te deschizi. Sa ai curaj sa plangi, sa ai curaj sa iubesti, sa ai curaj sa faci lucruri interzise, sa ai curaj sa traiesti. Asa cum stii tu mai bine. Eu optez pentru intensitate maxima, pentru ca asa mi-e firea. Si pentru ca nu ma mai tem. Am capatat antrenament si sunt ca dependentii de droguri. Cand te obisnuiesti cu o anumita intensitate, cauti ceva mai mult...
I tried so hard to tell myself that you're gone... / But though you're still with me.... / I've been alone all along...
PS: Aici se incheie mutarea blogului de "dincolo". De fapt, numai pentru "acolo" a fost Session Closed...
Un comentariu:
Am plans, am iubit, am facut lucruri interzise si inca mai am curaj sa traiesc
La multi ani, Kali!
Trimiteți un comentariu