Azi am bocit jumatate de zi: planul meu de a-mi cumpara motocicleta dorita din UK s-a naruit si a renascut ca un phoenix, doar ca mai apoi sa crape din nou. Biletul de avion ticaia marunt, pe mail, ca o bomba care sta sa explodeze. 2 august, Otopeni, ora 6.15, directia Luton, Londra.
Am realizat ca viata e foarte scurta. Regina Izabela a Spaniei ii spunea lui Columb la plecare: "Pluteşte drept înainte şi, dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea special pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala." Asa ca m-am decis. Mi-am facut check-in online si m-am apucat sa-mi fac bagajul. Cel mai mic cu putintza, ca asa e cand zbori cu low-cost-u'. Asta a fost simplu: ce e in dulap e si pe mine. Mi-am anuntat familia, ca sa-mi las copiii patrupezi torcatori sau cocotzatori in grija cuiva. Am chemat un prieten si i-am lasat cardul de salariu, sa imi achite datoria facuta cu motoreta.
Cumparatorul pe care il asteptam pentru a doua motoreta nu a mai venit, asa ca am ramas in aer cu niste bani. Multi. Mi s-au dinamitat pe rand planuri de calatorie, visuri cu o motoreta, apoi cu alta... si cu alta... Am cu ce sa o cumpar pe cea noua, dar nu am niciun leu de benzina, cazari, asigurari s.a. sa o aduc acasa. Am nevoie de cel putin 700 euro. Un binevoitor care doreste sa ramana anonim mi-a dat imprumut 100 euro. Asta e tot ce am. 100 de euro, un bilet de avion si un inger cu chip de om care ma asteapta la aeroport, cu motoreta lui si o casca in plus pentru mine. Mergem impreuna la Belfast sa cumparam blonda. Asta inseamna niste 1600 de kilometri pasager la dus si rider la intors. Doua zile pline. Apoi ma odihnesc o zi si ma inham la 2000 km pana in Italia, la prietena mea care ma iubeste si ma asteapta si care a trait minut cu minut tensiunea plecarii mele. (Toni, pune pepenele la rece! :))
Da, plec. Plec, ma! Plec! Ratiunea zice sa stau acasa. Sufletul, ete, n-are chef! Ratiunea mi-a zis sa ma marit, apoi a venit sufletul si a zis sa-i dau cu "cancel" si uite ce bine e. Si, in plus, anul asta oricum nu mai am parte de concediu. Si, daca n-o sa am cu ce sa ma intorc, o sa raman acolo sau undeva in Europa sa muncesc. Poate ca a venit clipa aia. Stiu eu care. Si, daca o sa fie cazul, o sa aflati si voi. Intre timp, va rog sa nu ma sunati, ca nu am nici macar cartela incarcata, adio roaming. Voi scrie si voi pune poze aici.
Sa ne revedem sanatosi :) In 3 ore, ma pregatesc sa-l trezesc pe cumnatul meu, ca sa ma parasuteze la aeroport. Let the show begin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu