Ziua 2

Suntem bine, a fost o zi lunga si presarata cu peripetii, insa... Iata-ne, in asteptarea patutzului din ferry Stena Nordica :) 

Edit: si acum povestea...

Vineri seara, ferry ne-a lasat pe tzarmuri irlandeze in jur de 00.00. Frig, aer umed. Ma echipasem ceva mai devreme cu doua perechi de sosete, unele mai lungi, ca sa-mi acopere gambele, dar curentul era mai incapatzanat decat anticipasem.

Dupa cateva zeci de kilometri, eu am cedat si ne-am cautat cazare. Am nimerit la un fotel de 4 stele complet ocupat, unde era 62 lire camera. Ne-am vazut de drum, gandindu-ne ca ne descurcam de un B&B (bed&breakfast) in Belfast. Pana la urma, am gasit un hotel mai mic, 60 euro camera, dar tanti ne-a facut reducere la 55. Presupun ca aratam rau :)) Am primit in camera un ceainic cu un litru de aur fierbinte si lichid. Exact ce prescrisese doctorul. Si, pentru ca era si o nunta pe-acolo, ne-am scos si de o masa de seara, pe cheltuiala frumosului cuplu, care, la 2 noaptea, a donat fara sa stie niste sandwichuri. Multumim mult, au fost foarte bune! :) Dupa un dus fierbinte, pe perioada caruia am admirat tehnologia britanica in materie de combinat apa calda cu apa rece, am adormit ca un urs. Si cred ca am dormit pe o parte toata noaptea sau, ma rog, ce mai ramasese din ea, pentru ca m-am trezit mai suie ca de obicei si cu o durere de umar. Varsta, maica...

Primul gand de cum m-am trezit a fost mancarea. Platisem cazarea cu B&B si eram foaarte curioasa ce bunatati se vor alinia in farfurie. Intr-o prima faza, vad ca e cu bufet suedez: salata de fructe, iaurt de fucte, sucuri de fructe, cereale, lapte, biscuiti... Bai, baieti, unde e mancarea, asta e baby-food! Si cafeaua! Intravenos. Misterul a fost elucidat odata cu venire unei irlandeze micutze si cu ochi oblici, care ne-a pus meniul in fata. Am ales Full Irish, adica asa ceva:

Conform foamei pe care o simteam, am asezonat boom-ul lipo-proteic din poza de mai sus cu toast uns cu unt si dulceata, un litru de cafea si niste suc de mere. Ne-am pregatit apoi bagajele, am incarcat motoreta si am plecat.

Am facut ceva poze pe drum, din pacate sunt in aparatul foto si nu am cum sa le descarc, am decis ca in "concediu" sa rulez pe iPad. Fac cate o poza din cand in cand, cand pot, cu el, ca sa va pot arata si voua. Tinand cont ca le fac in mers, iPadul e greu de manevrat.

Aici, cuvantul meteo de ordine este "schimbator". Nu cred ca a existat vreo secunda in care pomii sa fi stat linistiti. Vant in rafale, nori multi si patati, chiar daca nu a plouat. Am traversat Irlanda mergand spre Irlanda de Nord si asimiland prin toti porii atmosfera insulei. Deja mersul pe stanga drumului nu mi se mai pare ciudat, ba chiar incep sa intuiesc iesirile din giratoriu si banda pe care trebuie s-o aleg. Am ajuns in Belfast si ne-am parcat motoreta intr-un port micutz, langa o fortareata. Era in plina derulare o expozitie de kit-car si, cativa metri mai incolo, sedeau aliniate la soare, frumoase, lucioase si smechere,  8 motorete si trike-uri Goldwing. Tone de crom, o vopsea albastra absolut deosebita, pe o motoreta Blue Moon, si un fel de festival de Sighisoara la intrarea in fortareata. N-am apucat sa vizitam, il asteptam pe Roy, stapanul Pacificului. A venit, ne-a insotit inca vreo 20 km pana la el acasa, iar acolo, in garaj, motzaia fata mea... Ceai cu lapte, biscuiti, doi catzei, o sotie zambitoare si atenta la detalii. Roy a descoperit de curand ca motoreta nu mai are itp (MOT) valabil si incepe sa dea inapoi in privinta vanzarii. Politia e destul de naspa in Irlanda de Nord, adica daca nu ai itp nu iti iau talonul, ci iti confisca motocicleta cu totul. In fine, dupa emotii si negocieri, ne-o da la pretul convenit. Mai aveam 4 ore pana la ferry de retur din Dublin si 200 si ceva de kilometri. De cum m-am hotarat sa ma ridic si sa plecam, s-a pus ploaia. De-aia mocaneasca, enervanta, marunta si rece, dupa ce pana atunci soarele fusese seful. Am pornit la drum cu emotii: motoreta mare, balena, necunoscuta, condus pe stanga drumului, fara itp... Din momentul in care am iesit de pe aleea garajului lui Roy si am facut primii 20 de metri, am stiut ca asta a fost motoreta pe care o asteptam. Are 260-270 kg, e grea si mare, dar este foaaarte stabila, practic de conduce singura. 

Cred ca lui Roy i-a parut rau-rau ca a vandut-o, pentru ca a fost vant aiurea tot drumul si a plouat de patru ori, depasind numeric perechile mele de manusi de condus si de izmene. Nu mai spun ca era si politie, o masina am fost nevoita s-o depasesc si dovada itp-ului expirat era fix in fata ochilor soferului. Ma si vedeam sunand-o pe mama sa vina sa ma scoata de la sectie. Toate tangourile astea s-au soldat cu timp pierdut, frig in oase si, din pacate, cu pierdea biletelor de ferry de la ora 21.15 din Dublin inapoi spre Holyhead... 65+65 euro... Am ajuns mai tarziu, asa ca am incercat sa schimbam cursa. S-a putut, dar cu o suprataxa de 25 euro la cei aproape 65 dati pe cap de vaca furajata cu motor. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Fericiti ca nu am platit pretul integral si uzi bine, ne-am pus sa radem de situatie si sa mancam din posetuta. Exceptand micul-dejun monstruos de la hotel, nu mai mancasem nimic toata ziua. Asa ca am ciugulit niste dulciuri de la sora lui L care scapasera miraculos puterii mele devoratoare. La ora 00.30 au deschis portile docului si ne-am asezat frumos la rand. Am urcat printre primii de data asta, ne-am ales un coltar frumos si mare si ne-am culcat, dar nu inainte de a comanda de mancare. Daduram 26 £ pe un family pack presupunand doua portii de adulti si trei de copii. Pe care le-am mancat. Tanti de la casa de marcat intreba ce sucuri vor sa bea copiii. Noi am ales din fiecare cate ceva, desi recunosc ca ne-ar fi stat bine cu 5 sticle de pepsi light in bagaj, insa nu am vrut sa fim considerati parinti iresponsabili :))) am mancat de am rupt si ne-am culcat pana la 6 dimineata, cand am ajuns inapoi la Holyhead. Nu am fost singurii care au procedat asa, daca te uitai in jurul tau in cabina ziceai ca a lovit ebola. Dormeau toti.

Voi deja stiti ca scriu cu o usoara intarziere succesiunea evenimentelor fie din motive de internet wireless, fie ca sunt pe drum sau e ceva de facut. Azi, luni, 5 august, la ira 15.00, Pacificul trebuie dus la MOT si L ma invata pana atunci cum sa desfac furca si sa o repar, pentru ca acum curge si n-o sa iau itp-ul in veci. Nu mai adaug faptul ca uleiul ala zace pe discurile de frana si am mici dificultati la franare. Mai pe seara, dupa termin treaburile, continuu povestea.