Ziua 3

Cum am coborat de pe ferry, ne-a intampinat mama Anglie cu vreme rece, nori imbufnati si sosele umede. Drumul pana la Ipswich, putin peste 400 de km, a fost relativ lipsit de incidente, cu vreo doua exceptii, ceea ce e chiar ciudat tinand cont ca duminica vin toti de pe unde au fost plecati si conduc precum cizmele, vorba lui tata, Dumnezeu sa-l ierte. 

Cu o seara inainte, ne-am intalnit cu un motociclist georgian stabilit in irlanda, posesor de BMW 1200 GS, fix pe docul de la terminalul 3, in asteptarea ferry-ului Stena Nordica. Cand am coborat, ne-am continuat impreuna aventura pe uscat. Ne-am insotit reciproc 300 km, pana in punctul in care drumurile noastre s-au despartit. El a ramas pe autostrada M1, iar noi am luat-o pe A15, spre Ipswich.

A plouat usor de doua ori, clar sub potentialul Irlandei, si pana la destinatie am condus constant 100-140 km/h, cu mici pauze de alimentare o data la 200 km, din motive de rezervor mic. Uleiul din furca incepuse sa-mi dea de furca la franari, mozolind atotputernic discurile de frana, etrierii si aparatoarele. Cateva rafale de vant m-au mutat mai "acana", dar clar motoreta este mult peste CBR din punct de vedere al confortului si modului cum se asaza pe drum. Grea, masiva, cu centrul de greutate jos, Pacific Coast negociaza singura virajele, tot ce ai de facut, oricat de penibil suna, este sa te tii de ghidon. Motorul in V are un tors aparte, nu este galagioasa decat daca se slabeste un colier de la toba. Asa am aflat si eu, nu? :)

Am ajuns in Ipswich. Am oprit motoarele la Jack's Cafe, locul unde trebuia sa ma parchez eu. A optat pentru b&b si am urcat in camera. Mi-am lasat bagajul si am coborat ca sa mergem la service. E duminica, dar furca trebuie demontata si reparata pana luni la ora 15, cand e programata la itp. Bag cheia in contact. Crrrrr! Opresc contactul. Mai dau o data: crrrrr! Pauza baterie. Roy lasase un contact slab la o borna, se pare. L s-a dus la service, si-a lasat motorul, a luat masina, o baterie de rezerva si m-a pornit. Am dus-o pe White Dream (cum au botezat-o Roxana si Stefan) pana la service si am pus-o la nani in parcare, sa astepte linistita gadilatul si momentele de spa.

Dupa ce L si-a facut o parte din treburile puse "pe hold" ca sa ma ajute pe mine cu aventura asta, am bagat-o pe frumoasa in service si a inceput puricatul, ocazie cu care au iesit la iveala o parte din tampeniile facute de fostii proprietari. Nimic iremediabil, dar, una peste alta, concluzia noastra a fost nu ca am cumparat, ci ca am salvat motoreta asta.