V-am spus in postarea din ziua 3 ca am avut doua mici incidente in trafic pe una dintre autostrazi, insa n-am apucat sa va povestesc despre ce a fost vorba. Asa cum doar am auzit ca e in Germania, ca inca nu am vazut, la intrarea pe autostrada, cand vii pe banda de accelerare, cei de pe banda intai se muta pe doi pentru a-ti permite accesul, apoi, la o distanta considerabila, revin pe banda intai. O astfel de manevra este de mult bun-simt si presupune sa nu franeze atunci cand e lasat sa se incadreze pe banda intai. De doua ori, doua masini diferite mi-au franat in fata in astfel de circumstante, eu avand 120 km/h. Motorul e mare si greu, reactioneaza altfel fata de fasneata de CBR-ica, insa e mult mai stabila la franarea de urgentza. Tinand cont ca e motor necunoscut, ca avea itp expirat, ca eu nu aveam asigurare medicala de calatorie, toata paranoia era gramada pe mine. O lunga bucata de drum nu m-am putut bucura de calatorie dupa spaimele trase. Dar sa revenim...
Ziua a sasea a debutat cu un mic-dejun cu ochii in teleșopingul englezilor. Nimic nou. Ieri, de exemplu, una folosea ca aplicator pentru fondul de ten un dispozitiv care semana ingrozitor cu pistolul de airbrush sau aparatul de tatuat. Chestia aia cromata, ca multumire ca-ti scuipa pe fatza straturi de tencuiala fara sa se vada ca atunci cand folosesti trafaletul sau bidineaua, te usura de £99, ca frumusetea, ca si prostia, se plateste. Azi insa, a fost randul faimosului mop cu aburi, care e foarte smecher si se baga peste tot. I-as recomanda si eu cateva locuri. Am zacut in fata tv-ului mancand "la relanti" aproape o ora, timp in care mopul spala de zor, iar eu clefaiam fara spor. Plictiseala a invins si am pornit spre service. Acum realizez ca, de fapt, ziua nu a inceput cu micul-dejun, ci cu o alarma de incendiu. Declansata aiurea, desigur, dar suficient cat sa trezeasca impulsul de a parasi cladirea in izmene. (Mi-am amintit de exercitiile antiincendiu facute cu elevii la scoala si cum, teoretic, pui gheara pe copii si pe catalog inainte de a navali in gramada ordonata prin caile de evacuare, "fin'ca catalogul" e document oficial. Mie imi pasa de copii, cataloage mai stiu sa scriu.) Norocul meu, apropo de alarma, a fost ca am avut rabdare sa ascult daca e harmalaie pe coridor, inainte de a ma face de mirul lumii.
Dupa inceputul asta de zi, am luat-o la piciorus spre service. Ziua inchegarii motorului. Dom' profesor insista sa nu prind carenele cu suruburile alea jumulite, desperecheate si deformate (unele). E terminat de cata treaba are si mi-e jena sa-l intrerup eu intruna ba ca-mi trebuie un surub, ba o piulita, ba un holtzsurub. A descoperit ca farul nu fusese din fabrica prins de carene, asa cum se procedeaza la modelul asta. Gasesc foarte ciudata optiunea asta de a prinde farul direct de carene, formand un fel de "U" care imbraca partea din fata a motoretei. Evident, rama metalica a farului se securizeaza si de cadrul metalic cu suruburi, insa doar ideea ce a-l monta prins asa mi s-a parut funny si riscanta. La o scapare a mainii poti rupe carenele.
Au mai ramas cateva carene, cele de pe partea stanga, care trebuie instalate si ele. Din pacate, au legatura cu accesul la baterie si intr-un mod paradoxal bateria care are opt luni a decedat. Stiti voi, ca v-am povestit zilele trecute. Este maintenance-free, deci teoretic nu trebuie verificata. Si dopurile de la fiecare compartiment sunt neatinse, ca si cand nu se poate umbla la ea. L are o idee si o deschide: era seaca. Seaca-seaca. Nu are pe unde sa curga sau sa se evapore, ca nu are tzevusca de-aia. Concluzia este ca proprietarul a cumparat băteria noua, a incarcat-o de cateva ori pe uscat! Chiar ne-a si zis ca daca nu are voltajul maxim, nu pleaca. Suspiciunea lui L este ca are o problema de amperaj, fiindca a incarcat-o si avea 13 volti. Motoreta incarcă, semn ca releul e functional. Asa ca i-a pus apa si o formateaza acum, in timp ce-si face treburile lui de munca. Eu nu am ce face, scriu pe blog, ascult Garry More, Nightwish si 50 Cent si astept momentul. Intre timp, ma gandesc la soe-mea, la Roxana si Stefan, Simona, Vio, Angel si Toni care au mereu grija de mine. Tin skype-ul deschis vorbesc cu un om foarte drag mie. Playlistul din mp3 player a ajuns la "Someone Like You" si zambesc. Amar. Este singura umbra pe cerul meu de azi.
Insa.... Insa... Dupa itp, cineva va baga o gherutza in marea englezilor si va vizita Ipswich-ul. Am asigurare de condus englezeasza, cine mai e ca mine? Probabil trei sferturi dintre supusii Elisabetei a II-a.
PS: azi am avut in piept o insigna zburatoare o bucata buna de zi. Un bondarel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu