miercuri, 25 decembrie 2013

Craciun fericit, mami!

Am deschis ochii azi-dimineata in rompaitul asurzitor al unor tobe "traditionale". Cred ca te-au speriat si pe tine, mami, nu-i asa? Mi-am amintit la timp ca e Craciunul, sarbatoare luminoasa, asa incat i-am scutit pe colindatori de un potop de ganduri necrestinesti.

Pentru unii, colindul este o ocazie de a face bani. Scopul initial, acela de a anunta nasterea Domnului, s-a pierdut de-a lungul vremilor. Obiceiul gazdelor de a rasplati vestitorii cu ceva de-ale gurii, ca doar aveau cale lunga de facut, s-a transformat intr-o rusine de a deschide usa, pentru ca gazda de acum nu are sau nu vrea sa dea bani colindatorilor. Spiritul asta mercantil al speciei umane e de toata jena. Bleah.

La noi in bloc nu au fost colindatori anul asta sau, mai aproape de adevar, nu am fost eu acasa prea mult, ca sa-i aud. Recunosc deschis, am o slabiciune pentru cantarile polifonice, asa incat e o reala placere sa primesc colindatori de la Teologie, de exemplu.

Ma uit ca a trecut de ora pranzului si nu-mi vine sa ma dau jos din pat. Traiesc o placere aparte, e ca si cum as gusta din fructul oprit. Dupa atatea dimineti de trezit la 6, parca ar merge putina leneveala in scutece, nu? Iar tu stai cumintica cu mami si tragi cu ochiul pe geamlâcul buricului la bradutzul impodobit. Moshul ne-a adus daruri, mami. Kiki a primit fasole verde, buna si dulce, somnii au primit o solutie pentru apa, ca sa-si aranjeze acvariul de Craciun. Mikuni, pentru ca a fost cam neastamparata si a "inmultit" globurile, a primit de la Moshul doar un pliculet de Whiskas si parfum pentru nisipul litierei. Sub brad, dormeau de dimineata un cozonac si un salam de biscuiti, absolut delicioase, din care mami a ciugulit bine si cred ca ai simtit si tu ce bune au fost. 

Intr-o punguta mica, puiul meu, batranelul barbos si grasun ti-a lasat si tie un dar:



Sunt atat de mici, mami... Imi dau lacrimile gandindu-ma ca tu incapi toata-toata pe un picior al pantalonasilor... Cred ca Moshul a vazut ca am inceput sa-ti pregatesc camera si pune si el umarul cu o hainuta-doua. Profit de perioada sarbatorilor ca sa desenez mobila pentru camera ta, sa pot da palul la taiat in ianuarie si sa pun totul pe pozitie, in asteptarea ta, iubito. M-am descurcat binisor pana acum cu burtica, facand curatenie exemplara. Am reusit chiar sa mut patul cel mare si sifonierul, sa aspir si sa spal pe jos dupa ele. Inca mai pot ridica greutati, dar not for long. Acesta e motivul pentru care incerc sa fac totul cat mai repede. 

Dupa cum stii deja, sprijinul vine din Militari, Grozavesti, Giulesti si Timisoara. Berceniul este surd, orb si, probabil, usor baut la ora asta. In urma cu doua saptamani am avut ocazia sa ne revedem intr-un cerc de prieteni si a "glumit", intinzand mana pentru a face din nou cunostinta cu mine. Eu am zambit. Tu, din supica ta, ca o printesa adevarata, nu ai schitat niciun gest. Peste cativa ani, cand va realiza ca alcoolul si problemele nerezolvate ale trecutului l-au facut sa-ti dea cu piciorul, va fi in puterea ta sa-l ierti sau nu. Incearca sa nu-ti faci mari sperante; este inconstant, oricat de bine intentionat ar fi. Si minte.

Intre timp, sunt altii care te rasfata si au grija de tine si de mami. Sunt oameni care o ajuta pe mami cu analizele, cu mersul la doctor, cu.., cu.., cu... Stii ca am primit si o felicitare? Este adresata amandurora, capshunico, deja se "vede" ca facem primul Craciun impreuna si te asteapta toti cu drag si nerabdare. Ma rog, aproape toti. Stiu pe cativa care asteapta sa vada ce pretentii materiale avem :) "bleah", dupa cum ziceam niste alineate mai sus.

Craciun fericit! Te iubesc, capshunico!





Niciun comentariu: