Experientele ultimilor ani ma fac sa constat cu stupoare si amaraciune ca, daca esti bland si intelegator cu oamenii, ei iau de-a gata treaba asta si au impresia ca mereu li se cuvine totul. Fratii mei, nu este chiar asa. Nu poti sa primesti mereu totul, mai trebuie sa si dai. Se numeste generozitate (un cuvant fara semnificatie pentru unii), nu fortarea mainii intru savarsirea de fapte crestinesti. :)
"Ma duc sa iau pachetul ala de biscuiti, ca e gratis! Ce daca am diabet? E pacat sa nu-l iau, ca e gratis!". "Ma duc la teatru, ca mi-a dat Gigel un voucher. Nu stiu cum e piesa, da' era moca."...
Mai grav este ca asa ne educam copiii. Bucurandu-ne in fata lor de fiecare chestie "gratis" de care, oricum, nu aveam nevoie, impaunandu-ne ca am pus gheara pe cine stie ce "afacere", ii invatam prin puterea exemplului sa se bucure la nimicuri, sa-si piarda mintea si sa-si vanda sufletul pentru o mocaciune...
Please, wake up... Invatati-i sa daruiasca... Primii impotriva carora vor intoarce armele atunci cand vor avea abilitatea asta veti fi voi, parintii lor...
Mark my words ;)
PS: pentru a evita comentarii neinspirate, va spun ca ma refer la parinti in general. Nu bat apropouri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu