(8 oct. 2007, 11:11 PM)
Am montat oglinzile, in sfarsit. Pe ce le-am montat? Pe motorul meu, pe Suzi a mea, pe iubita mea, pe Black Beauty. S-a intors la jumatatea ei: la mine. Dupa 7 luni si 4 zile, duminica...
...S-a deschis usa garajului ca usa unei comori din filmele cu pirati. Inauntru - ea, comoara mea. Invaluita treptat de lumina diminetii care patrundea printre usile de metal, statea cuminte ca in ziua in care am dat-o, cu nesimtire, crezand ca-mi era sortit altceva. M-a inselat ziua aia. M-au inselat si celelalte care au urmat-o. Si, pentru ca noul ei stapan si-a dorit altceva, inima mea si-a recapatat fericirea si linistea cand am adus-o pe Beauty acasa. ACASA. Acasa, adica acolo unde suntem numai noi. Jumatatea pe care o crezusem moarta a inviat. Inima bate din nou. Salta. Se framanta. Canta. Danseaza. Privirile mele imbratiseaza hulpav si pasional ceea ce, pentru altii, nu reprezinta decat un morman de fiare si plastic. Greu de explicat cum traiesti prin ea si ea - prin tine. Cunoscutii zambesc atunci cand vorbesc "inflacarat" despre Suzi a mea. Zambesc si eu, numai gandindu-ma cati dintre ei m-ar interna la "2+7".
Revenirea lui Beauty apare ca un premiu dupa un lung sir de incercari. O iubesc cu adevarat. Am luptat mult pt ea; numai eu stiu cate nopti de munca si cate lacrimi am topit ca sa ma pot bucura de ea. Am pierdut o batalie acum 7 luni, dar am castigat razboiul. Intr-un final, nu exista razboaie fara batalii de sacrificiu si, acum, mai mult ca oricand, ma simt "pe val" cu strategia. Nu-mi mai lipseste nimic. Ma am pe mine, intreaga, acasa... Acasa, unde suntem eu si Suzi. Eu si cu mine. Nu mai exista spatiu, pentru o vreme, pentru nimeni si nimic. Sunt implinita. Sunt fericita. O iubesc. O iubesc. O iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu