Intr-o dimineata, copacul isi intinse ramurile catre soare. Dar soarele era departe, iar copacul ramase asa, pierdut...
Intr-o dimineata, am intins mainile catre... Dar "catre" era departe si am ramas asa, pierduta...
La un moment dat, realizezi ca nu prea ai o directie catre care sa-ti indrepti mainile. "Mai am radacinile totusi", gandeste copacul din tine. "Ia sa ma opintesc in ele, sa ma intind pana ajung la soare." Dar radacinile nu mai sunt, niste cari flamanzi le-au ros putin cate putin. Si, in linistea torida de dupa-amiaza, se aude un bufnet... Un nor de praf il insoteste... "Another one bites the dust", te gandesti. Dar, din pacate, acel "another one" esti chiar tu.
.JPG)
Explica asta celor de langa tine si vei vedea ca nu inteleg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu